eroină sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 278 / V: (înv) iro~ / Pl: ~ne / E: fr héroïne, ngr ἡρωίνη] 1 Femeie curajoasă care dă dovadă, prin comportarea ei, de tărie sufletească, în împrejurări excepționale. 2 Personaj principal feminin al unei opere literare sau cinematografice. 3 Femeie care este personajul principal al unei întâmplări.

EROINĂ, eroine, s. f. 1. Femeie care se distinge prin curajul, vitejia și abnegația ei (în muncă, în diverse împrejurări grele etc.). ◊ Mamă eroină = titlu de onoare atribuit în U.R.S.S. și în țările de democrație populară femeilor mame care au crescut cel puțin zece copii. 2. Personajul principal feminin dintr-o operă literară. ♦ Femeie care este personajul principal al unei întîmplări, care atrage, într-o anumită împrejurare, atenția asupra ei.

EROINĂ s.f. 1. Femeie plină de virtute și de curaj eroic, femeie vitează, curajoasă. 2. Personaj principal feminin al unei opere literare; (p. ext.) femeie care este personajul principal al unei întîmplări. [< fr. héroïne].

EROINĂ s. f. 1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegație în muncă etc. 2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări. (< fr. héroïne, lat. heroine)

EROINĂ ~e f. 1) Femeie care se distinge prin curaj, vitejie și abnegație în diferite împrejurări grele. 2) Femeie care este personajul principal al unei opere literare sau artistice, al unei întâmplări. /<fr. héroïne, lat. heroina

eroină f. 1. femeie curagioasă, cu sentimente nobile și înalte; 2. femeie care joacă rolul principal într’o piesă de teatru sau într’un roman.

*eroínă f. (vgr. ῾eroïne). Femeĭe care joacă rolul principal într’o pĭesă de teatru, poemă, romanț ș. a.

iroină sf vz eroină

eroină s. f., g.-d. art. eroinei; pl. eroine

eroină s. f., g.-d. art. eroinei; pl. eroine

eroină s. f. (sil. -ro-i-), g.-d. art. eroinei; pl. eroine