ERITROPLAZIE s. f. dermatoză pe mucoase, sub formă de pete roșii, lucitoare, nedureroase, care se transformă de obicei într-un epiteliom. (< fr. érythroplasie)

ERITRO- „culoare roșie înroșire, hematie”. ◊ gr. erythros „roșu, roșeață” > fr. érythro-, germ. id., engl. id., it. eritro- > rom. eritro-. □ ~blast (v. -blast), s. m., celulă roșie primitivă, cu nucleu, care produce hematia; ~blastemie (v. -blast, v. -emie), s. f., maladie caracterizată prin prezența eritroblaștilor în sînge; ~blastoliză (v. blasto-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a eritroblaștilor; ~blastopenie (v. blasto-, v. -penie), s. f., reducere anormală a numărului de eritroblaști din măduva spinării; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe roșii; ~cheratodermie (~keratodermie) (v. cherato-, v. -dermie), s. f., boală de piele sub formă de placarde roșii, care pot deveni verucoase; ~cianoză (v. -cianoză), s. f., eritem de culoare violacee la extremitățile membrelor; ~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină de culoare roșie; sin. hematie, eritroblast; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., creștere a numărului de hematii din sînge; sin. eritremie; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., hemoliză*; ~citometrie (v. cito-, v. metrie₁), s. f., totalitatea metodelor și procedeelor de măsurare a eritrocitelor; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., scădere anormală a numărului de globule roșii din sînge; sin. eritropenie; ~citopoieză (v. cito-, v. -poieză), s. f., eritropoieză*; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri de culoare roșie; ~clazie (v. -clazie), s. f., proces de fragmentare a globulelor roșii; ~cont (v. -cont), s. m., corpuscul în formă de bastonaș, prezent în globulele roșii; ~dermie (v. -dermie), s. f., roșeață inflamatorie generalizată a pielii; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre celule) care prezintă afinitate deosebită pentru coloranții roșii; ~filă (v. -fil₂), s. f., pigment roșu prezent în frunzele și talurile unor alge; ~fobie (v. -fobie), s. f., ereutofobie*; ~ftizie (v. -ftizie), s. f., suprimare a funcției eritropoietice a măduvei oaselor; ~geneză (v. -geneză), s. f., anemie hipoplastică congenitală; ~gonie (v. -gonie), s. f., celulă originară a seriei eritrocitare; ~gramă (v. -gramă), s. f., parte din hemogramă referitoare la seria roșie, numărul de eritrocite și reticulocite, valoarea globulară etc.; ~leucemie (v. leuc/o-, v. -emie), s. f., formă de leucoză în care proliferarea atinge seria granulocitară și eritropoietică; sin. eritroleucoză; ~leucotrombocitemie (v. leuco-, v. trombo-, v. -cit, v. -emie), s. f., proliferare globală a elementelor medulare hematopoietice, cu apariția elementelor tinere în circulația sanguină periferică; ~melalgie (v. mel/o-₁, v. -algie), s. f., acromegalie*; ~melie (v. -melie), s. f., maladie cronică a pielii la nivelul extremităților corpului; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea diametrului eritrocitelor; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile globulelor roșii; ~penie (v. -penie), s. f., scădere anormală a numărului de globule roșii din sînge; ~picnoză (v. -picnoză), s. f., alterare a globulelor roșii, caracterizată prin separația unei pigmentații brune în interiorul lor; ~plast (v. -plast), s. n., eritrocit*; ~plazie (v. -plazie), s. f., maladie dermică precanceroasă, care se prezintă sub formă de placarde de culoare roz-cenușie, cu cruste gălbui; ~poieză (v. -poieză), s. f., proces de formare a globulelor roșii; sin. eritrocitopoieză; ~rexie (v. -rexie), s. f., fragmentare a celulelor roșii; ~trih (v. -trih), adj., cu peri de culoare roșie.