2 definiții pentru eritrodonție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ERITRODONȚIE s. f. maladie congenitală constând din colorarea în roșu a dinților. (< fr. érythrodontie)
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ERITR-, v. ERITRO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., eritrocitemie*; ~odonție (v. -odonție), s. f., maladie congenitală constînd în pigmentarea în roșu a dinților; ~opsie (v. -opsie), s. f., vedere colorată în roșu; ~urie (v. -urie), s. f., colorație în roșu a urinii.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: eritrodonție
eritrodonție substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
eritrodonție, eritrodonțiisubstantiv feminin
- 1. Maladie congenitală constând din colorarea în roșu a dinților. MDN '00
etimologie:
- érythrodontie MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.