2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

erigere sf vz erijare

ERIJA, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.

ERIJA, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.

ERIJARE s. f. Acțiunea de a se erija și rezultatul ei. – V. erija.

ERIJARE s. f. Acțiunea de a se erija și rezultatul ei. – V. erija.

erija [At: COSTINESCU / V: (iuz) erige / Pzi: ~jez / E: fr ériger] 1 vt (înv; c. i. statui, monumente etc.) A așeza în poziție verticală. 2 vt (Înv; c. i. un așezământ, o instituție etc.) A întemeia. 3 vt (Înv; de obicei urmat de determinări introduse prin pp „în”) A ridica la o condiție superioară. 4 vr (Urmat de determinări introduse prin pp „în”) A-și atribui, fără nici un drept, un rol, o funcție sau o situație care conferă autoritate. 5 vr A se da drept... 6 vr A vrea să treacă drept...

erijare sf [At: EMINESCU, O. XII, 98 / V: (înv) erigere / Pl: ~jări / E: erija] 1 (Înv; d. statui, monumente etc.) Așezare în poziție verticală Si: erijat1 (1). 2 (Înv; d. așezăminte, instituții) Întemeiere. 3 (Înv; de obicei, urmat de pp „în”) Ridicare la o condiție superioară Si: erijat1 (3). 4 (Urmat de determinări introduse prin pp „în”) Atribuire, fără nici un drept, a unui rol, a unei funcții sau a unei situații care conferă autoritate Si: erijat1 (4). 5 Autoatribuire, fără nici un drept, a unei poziții care conferă autoritate Si: erijat1 (5). 6 Dorință de a trece drept... Si: erijat1 (6).

ERIJA, erijez, vb. I. Refl. (Franțuzism; urmat de determinări introduse prin prep. «în») A-și atribui fără nici un drept un rol, o situație, care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... A se erija în conducător.

ERIJA vb. I. refl. A-și aroga ilegal o autoritate, un rol etc., a se da drept... [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. ériger, cf. it., lat. erigere – a înălța].

ERIJARE s.f. Acțiunea de a se erija. [< erija].

ERIJA vb. refl. a-și aroga ilegal o autoritate, un rol, a se da drept... (< fr. ériger)

A SE ERIJA mă ~ez intranz. A-și atribui fără nici un drept un rol sau o situație care conferă autoritate. ~ în rol moralist. /<fr. ériger

erige (refl.) v. a-și atribui o autoritate pe nedrept: a se erige în reformator.

*eríg, a eríge (lat. é-rigo, e-rigere, a rîdica. P. lipsa participiuluĭ, cp. cu corig și dirig) și erijez v. tr. (fr. ériger). Rîdic, înalț: a erija o statuă. Instituĭ, creez: a erija un tribunal. Rîdic în rang: a erija un sat la rangu de oraș. V. refl. Îmĭ ĭaŭ rolu de: a te erija în (fr. en) moralizator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

erija (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă erijez, 3 se erijea, 1 pl. ne erijăm; conj. prez. 1 sg. să mă erijez, 3 să se erijeze; imper. 2 sg. afirm. erijează-te; ger. erijându-mă

erijare s. f., g.-d. art. erijării

!erija (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se erijează, 1 pl. ne erijăm; conj. prez. 3 să se erijeze; ger. erijându-se

*erijare s. f., g.-d. art. erijării

erige vb., ind. prez. 1 sg. erig, 3 sg. și pl. eri[1]

  1. 3 sg. erige, 3 pl. erig Octavian Mocanu

erija vb., ind. prez. 1 sg. erijez, 3 sg. și pl. erijează, 1 pl. erijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. erijeze; ger. erijând

erijare s. f., g.-d. art. erijări

erija (ind. prez. 3 sg. și pl. erijează, 1 pl. erijăm, ger. erijînd)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

erija (erijez, erijat), vb. – A ridica, a înălța. – Var. (înv.) erige. Fr. ériger. Pentru var. cf. dubletele corija-corije, dirija-dirije, etc.

Intrare: erija
verb (V203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • erija
  • erijare
  • erijat
  • erijatu‑
  • erijând
  • erijându‑
singular plural
  • erijea
  • erijați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • erijez
(să)
  • erijez
  • erijam
  • erijai
  • erijasem
a II-a (tu)
  • erijezi
(să)
  • erijezi
  • erijai
  • erijași
  • erijaseși
a III-a (el, ea)
  • erijea
(să)
  • erijeze
  • erija
  • erijă
  • erijase
plural I (noi)
  • erijăm
(să)
  • erijăm
  • erijam
  • erijarăm
  • erijaserăm
  • erijasem
a II-a (voi)
  • erijați
(să)
  • erijați
  • erijați
  • erijarăți
  • erijaserăți
  • erijaseți
a III-a (ei, ele)
  • erijea
(să)
  • erijeze
  • erijau
  • erija
  • erijaseră
verb (V664)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • erige
  • erigere
  • erigând
  • erigându‑
singular plural
  • erige
  • erigeți
  • erigeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • erig
(să)
  • erig
  • erigeam
a II-a (tu)
  • erigi
(să)
  • erigi
  • erigeai
a III-a (el, ea)
  • erige
(să)
  • eri
  • erigea
plural I (noi)
  • erigem
(să)
  • erigem
  • erigeam
a II-a (voi)
  • erigeți
(să)
  • erigeți
  • erigeați
a III-a (ei, ele)
  • erig
(să)
  • eri
  • erigeau
Intrare: erijare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erijare
  • erijarea
plural
  • erijări
  • erijările
genitiv-dativ singular
  • erijări
  • erijării
plural
  • erijări
  • erijărilor
vocativ singular
plural
erigere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erigere
  • erigerea
plural
  • erigeri
  • erigerile
genitiv-dativ singular
  • erigeri
  • erigerii
plural
  • erigeri
  • erigerilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

erija, erijezverb

  • 1. (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A se erija în conducător. DLRLC
etimologie:

erijare, erijărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se erija și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi erija DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.