2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

erigere sf vz erijare

erija [At: COSTINESCU / V: (iuz) erige / Pzi: ~jez / E: fr ériger] 1 vt (înv; c. i. statui, monumente etc.) A așeza în poziție verticală. 2 vt (Înv; c. i. un așezământ, o instituție etc.) A întemeia. 3 vt (Înv; de obicei urmat de determinări introduse prin pp „în”) A ridica la o condiție superioară. 4 vr (Urmat de determinări introduse prin pp „în”) A-și atribui, fără nici un drept, un rol, o funcție sau o situație care conferă autoritate. 5 vr A se da drept... 6 vr A vrea să treacă drept...

erijare sf [At: EMINESCU, O. XII, 98 / V: (înv) erigere / Pl: ~jări / E: erija] 1 (Înv; d. statui, monumente etc.) Așezare în poziție verticală Si: erijat1 (1). 2 (Înv; d. așezăminte, instituții) Întemeiere. 3 (Înv; de obicei, urmat de pp „în”) Ridicare la o condiție superioară Si: erijat1 (3). 4 (Urmat de determinări introduse prin pp „în”) Atribuire, fără nici un drept, a unui rol, a unei funcții sau a unei situații care conferă autoritate Si: erijat1 (4). 5 Autoatribuire, fără nici un drept, a unei poziții care conferă autoritate Si: erijat1 (5). 6 Dorință de a trece drept... Si: erijat1 (6).

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.

ERIJÁRE s. f. Acțiunea de a se erija și rezultatul ei. – V. erija.

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.

ERIJÁRE s. f. Acțiunea de a se erija și rezultatul ei. – V. erija.

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Franțuzism; urmat de determinări introduse prin prep. «în») A-și atribui fără nici un drept un rol, o situație, care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... A se erija în conducător.

!erijá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se erijeáză, 1 pl. ne erijắm; conj. prez. 3 să se erijéze; ger. erijấndu-se

*erijáre s. f., g.-d. art. erijắrii

eríge vb., ind. prez. 1 sg. erig, 3 sg. și pl. erígă[1]

  1. 3 sg. erige, 3 pl. erig Octavian Mocanu

erijá vb., ind. prez. 1 sg. erijéz, 3 sg. și pl. erijeáză, 1 pl. erijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. erijéze; ger. erijând

erijáre s. f., g.-d. art. erijări

ERIJÁ vb. I. refl. A-și aroga ilegal o autoritate, un rol etc., a se da drept... [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. ériger, cf. it., lat. erigere – a înălța].

ERIJÁRE s.f. Acțiunea de a se erija. [< erija].

ERIJÁ vb. refl. a-și aroga ilegal o autoritate, un rol, a se da drept... (< fr. ériger)

erijá (erijéz, eriját), vb. – A ridica, a înălța. – Var. (înv.) erige. Fr. ériger. Pentru var. cf. dubletele corija-corije, dirija-dirije, etc.

A SE ERIJÁ mă ~éz intranz. A-și atribui fără nici un drept un rol sau o situație care conferă autoritate. ~ în rol moralist. /<fr. ériger

erige (refl.) v. a-și atribui o autoritate pe nedrept: a se erige în reformator.

arată toate definițiile

Intrare: erija
verb (V203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) erija erijare erijat erijând singular plural
erijea erijați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) erijez (să) erijez erijam erijai erijasem
a II-a (tu) erijezi (să) erijezi erijai erijași erijaseși
a III-a (el, ea) erijea (să) erijeze erija erijă erijase
plural I (noi) erijăm (să) erijăm erijam erijarăm erijaserăm, erijasem*
a II-a (voi) erijați (să) erijați erijați erijarăți erijaserăți, erijaseți*
a III-a (ei, ele) erijea (să) erijeze erijau erija erijaseră
verb (V664)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) erige erigere erigând singular plural
erige erigeți, erigeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) erig (să) erig erigeam
a II-a (tu) erigi (să) erigi erigeai
a III-a (el, ea) erige (să) eri erigea
plural I (noi) erigem (să) erigem erigeam
a II-a (voi) erigeți (să) erigeți erigeați
a III-a (ei, ele) erig (să) eri erigeau
Intrare: erijare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular erijare erijarea
plural erijări erijările
genitiv-dativ singular erijări erijării
plural erijări erijărilor
vocativ singular
plural
erigere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular erigere erigerea
plural erigeri erigerile
genitiv-dativ singular erigeri erigerii
plural erigeri erigerilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)