2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

erigere sf vz erijare

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.

ERIJÁRE s. f. Acțiunea de a se erija și rezultatul ei. – V. erija.

ERIJÁRE s. f. Acțiunea de a se erija și rezultatul ei. – V. erija.

erija [At: COSTINESCU / V: (iuz) erige / Pzi: ~jez / E: fr ériger] 1 vt (înv; c. i. statui, monumente etc.) A așeza în poziție verticală. 2 vt (Înv; c. i. un așezământ, o instituție etc.) A întemeia. 3 vt (Înv; de obicei urmat de determinări introduse prin pp „în”) A ridica la o condiție superioară. 4 vr (Urmat de determinări introduse prin pp „în”) A-și atribui, fără nici un drept, un rol, o funcție sau o situație care conferă autoritate. 5 vr A se da drept... 6 vr A vrea să treacă drept...

erijare sf [At: EMINESCU, O. XII, 98 / V: (înv) erigere / Pl: ~jări / E: erija] 1 (Înv; d. statui, monumente etc.) Așezare în poziție verticală Si: erijat1 (1). 2 (Înv; d. așezăminte, instituții) Întemeiere. 3 (Înv; de obicei, urmat de pp „în”) Ridicare la o condiție superioară Si: erijat1 (3). 4 (Urmat de determinări introduse prin pp „în”) Atribuire, fără nici un drept, a unui rol, a unei funcții sau a unei situații care conferă autoritate Si: erijat1 (4). 5 Autoatribuire, fără nici un drept, a unei poziții care conferă autoritate Si: erijat1 (5). 6 Dorință de a trece drept... Si: erijat1 (6).

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Franțuzism; urmat de determinări introduse prin prep. «în») A-și atribui fără nici un drept un rol, o situație, care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... A se erija în conducător.

ERIJÁ vb. I. refl. A-și aroga ilegal o autoritate, un rol etc., a se da drept... [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. ériger, cf. it., lat. erigere – a înălța].

ERIJÁRE s.f. Acțiunea de a se erija. [< erija].

ERIJÁ vb. refl. a-și aroga ilegal o autoritate, un rol, a se da drept... (< fr. ériger)

A SE ERIJÁ mă ~éz intranz. A-și atribui fără nici un drept un rol sau o situație care conferă autoritate. ~ în rol moralist. /<fr. ériger

erige (refl.) v. a-și atribui o autoritate pe nedrept: a se erige în reformator.

*eríg, a eríge (lat. é-rigo, e-rigere, a rîdica. P. lipsa participiuluĭ, cp. cu corig și dirig) și erijez v. tr. (fr. ériger). Rîdic, înalț: a erija o statuă. Instituĭ, creez: a erija un tribunal. Rîdic în rang: a erija un sat la rangu de oraș. V. refl. Îmĭ ĭaŭ rolu de: a te erija în (fr. en) moralizator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!erijá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se erijeáză, 1 pl. ne erijắm; conj. prez. 3 să se erijéze; ger. erijấndu-se

*erijáre s. f., g.-d. art. erijắrii

eríge vb., ind. prez. 1 sg. erig, 3 sg. și pl. erígă[1]

  1. 3 sg. erige, 3 pl. erig Octavian Mocanu

erijá vb., ind. prez. 1 sg. erijéz, 3 sg. și pl. erijeáză, 1 pl. erijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. erijéze; ger. erijând

erijáre s. f., g.-d. art. erijări

erija (ind. prez. 3 sg. și pl. erijează, 1 pl. erijăm, ger. erijînd)

arată toate definițiile

Intrare: erija
verb (V203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • erija
  • erijare
  • erijat
  • erijatu‑
  • erijând
  • erijându‑
singular plural
  • erijea
  • erijați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • erijez
(să)
  • erijez
  • erijam
  • erijai
  • erijasem
a II-a (tu)
  • erijezi
(să)
  • erijezi
  • erijai
  • erijași
  • erijaseși
a III-a (el, ea)
  • erijea
(să)
  • erijeze
  • erija
  • erijă
  • erijase
plural I (noi)
  • erijăm
(să)
  • erijăm
  • erijam
  • erijarăm
  • erijaserăm
  • erijasem
a II-a (voi)
  • erijați
(să)
  • erijați
  • erijați
  • erijarăți
  • erijaserăți
  • erijaseți
a III-a (ei, ele)
  • erijea
(să)
  • erijeze
  • erijau
  • erija
  • erijaseră
verb (V664)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • erige
  • erigere
  • erigând
  • erigându‑
singular plural
  • erige
  • erigeți
  • erigeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • erig
(să)
  • erig
  • erigeam
a II-a (tu)
  • erigi
(să)
  • erigi
  • erigeai
a III-a (el, ea)
  • erige
(să)
  • eri
  • erigea
plural I (noi)
  • erigem
(să)
  • erigem
  • erigeam
a II-a (voi)
  • erigeți
(să)
  • erigeți
  • erigeați
a III-a (ei, ele)
  • erig
(să)
  • eri
  • erigeau
Intrare: erijare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erijare
  • erijarea
plural
  • erijări
  • erijările
genitiv-dativ singular
  • erijări
  • erijării
plural
  • erijări
  • erijărilor
vocativ singular
plural
erigere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erigere
  • erigerea
plural
  • erigeri
  • erigerile
genitiv-dativ singular
  • erigeri
  • erigerii
plural
  • erigeri
  • erigerilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

erija erige

  • 1. (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • A se erija în conducător.
      surse: DLRLC

etimologie:

erijare erigere

  • 1. Acțiunea de a se erija și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi erija
    surse: DEX '09 DEX '98 DN