14 definiții pentru ergotism ergotizm

ergotism1 sn [At: ENC. ROM. / V: ~izm / Pl: ~e / E: fr ergotisme] Intoxicație acută sau cronică provocată de consumul de cereale (mai ales secară) contaminate cu ciuperca Claviceps purpurea sau de medicamente derivate din acestea și care se manifestă sub formă de colici abdominale, de convulsii și de cangrene etc.

ergotism2 sn [At: LM / Pl: ? / E: fr ergotisme] (Frî) 1-4 Manie de a ergota (1-4).

ERGOTÍSM1 s. n. Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme.

ERGOTÍSM2 s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. – Din fr. ergotisme.

ERGOTÍSM1 s. n. (Livr.) Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme.

ERGOTÍSM2 s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. – Din fr. ergotisme.

ergotísm (manie, boală) s. n.

ergotísm (manie, boală) s. n.

ERGOTÍSM2 s.n. Intoxicație cu ergotină. [< fr. ergotisme].

ERGOTÍSM1 s.n. (Franțuzism) Manie de a sâcâi, de a șicana. [< fr. ergotisme].

ERGOTÍSM1 s. n. manie de a sâcâi, de a șicana. (< fr. ergotisme)

ERGOTÍSM2 s. n. intoxicație gravă cu ergotină. (< fr. ergotisme)

*ergotízm n. (d. ergotină). Chim. O boală care provine din otrăvirea cu ergotină (de ex., mîncînd pîne de secară făcută din făină în care s’aŭ amestecat și grăunțe cornute.

Intrare: ergotism
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ergotism ergotismul
plural
genitiv-dativ singular ergotism ergotismului
plural
vocativ singular
plural
ergotizm
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.