13 definiții pentru ergotism ergotizm


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ergotism2 sn [At: LM / Pl: ? / E: fr ergotisme] (Frî) 1-4 Manie de a ergota (1-4).

ergotism1 sn [At: ENC. ROM. / V: ~izm / Pl: ~e / E: fr ergotisme] Intoxicație acută sau cronică provocată de consumul de cereale (mai ales secară) contaminate cu ciuperca Claviceps purpurea sau de medicamente derivate din acestea și care se manifestă sub formă de colici abdominale, de convulsii și de cangrene etc.

ERGOTÍSM2 s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. – Din fr. ergotisme.

ERGOTÍSM2 s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. – Din fr. ergotisme.

ERGOTÍSM1 s. n. Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme.

ERGOTÍSM1 s. n. (Livr.) Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme.

ERGOTÍSM2 s.n. Intoxicație cu ergotină. [< fr. ergotisme].

ERGOTÍSM1 s.n. (Franțuzism) Manie de a sâcâi, de a șicana. [< fr. ergotisme].

ERGOTÍSM1 s. n. manie de a sâcâi, de a șicana. (< fr. ergotisme)

ERGOTÍSM2 s. n. intoxicație gravă cu ergotină. (< fr. ergotisme)

*ergotízm n. (d. ergotină). Chim. O boală care provine din otrăvirea cu ergotină (de ex., mîncînd pîne de secară făcută din făină în care s’aŭ amestecat și grăunțe cornute.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ergotísm (manie, boală) s. n.

ergotísm (manie, boală) s. n.

Intrare: ergotism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ergotism
  • ergotismul
  • ergotismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ergotism
  • ergotismului
plural
vocativ singular
plural
ergotizm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)