11 definiții pentru ergotism

ERGOTÍSM1 s. n. Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme.

ERGOTÍSM2 s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. – Din fr. ergotisme.

ERGOTÍSM1 s. n. (Livr.) Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme.

ERGOTÍSM2 s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. – Din fr. ergotisme.

ergotísm (manie, boală) s. n.

ergotísm (manie, boală) s. n.

ERGOTÍSM2 s.n. Intoxicație cu ergotină. [< fr. ergotisme].

ERGOTÍSM1 s.n. (Franțuzism) Manie de a sâcâi, de a șicana. [< fr. ergotisme].

ERGOTÍSM1 s. n. manie de a sâcâi, de a șicana. (< fr. ergotisme)

ERGOTÍSM2 s. n. intoxicație gravă cu ergotină. (< fr. ergotisme)

*ergotízm n. (d. ergotină). Chim. O boală care provine din otrăvirea cu ergotină (de ex., mîncînd pîne [!] de secară făcută din făină în care s’aŭ amestecat și grăunțe cornute.

Intrare: ergotism
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ergotism ergotismul
plural
genitiv-dativ singular ergotism ergotismului
plural
vocativ singular
plural