3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ergotare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: ergota] (Frm; nob) 1 Discutare cu argumente speculative Si: ergotat1 (1). 2 Obiectare neîntemeiată Si: ergotat1 (2). 3 Contestare (cu argumente nefondate) Si: ergotat1 (3). 4 Negare a evidenței Si: ergotat1 (4).

ergota vi [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr ergoter] (Frm) 1 A discuta cu argumente speculative. 2 A ridica obiecții neîntemeiate. 3 A contesta (cu argumente nefondate). 4 A nega evidența.

ergotat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: ergota] (Frm; nob) 1 Discutat cu argumente speculative. 2 Care este supus unor obiecții neîntemeiate. 3 Contestat (cu argumente nefondate). 4 Negat.

ergotat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: ergota] (Frm; nob) 1-4 Ergotare (1-4).

ERGOTÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A șicana, a sâcâi pentru fleacuri. [< fr. ergoter].

ERGOTÁ vb. tr. a șicana, a sâcâi pentru fleacuri. (< fr. ergoter)

*ergotéz v. intr. (fr. ergoter. D. lat. ergo, decĭ, pin urmare). Fam. Tot argumentez. Șicanez, contestez fără motiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ergotá vb., ind. prez. 1 sg. ergotéz, 3 sg. și pl. ergoteáză

Intrare: ergotare
ergotare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ergota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ergota
  • ergotare
  • ergotat
  • ergotatu‑
  • ergotând
  • ergotându‑
singular plural
  • ergotea
  • ergotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ergotez
(să)
  • ergotez
  • ergotam
  • ergotai
  • ergotasem
a II-a (tu)
  • ergotezi
(să)
  • ergotezi
  • ergotai
  • ergotași
  • ergotaseși
a III-a (el, ea)
  • ergotea
(să)
  • ergoteze
  • ergota
  • ergotă
  • ergotase
plural I (noi)
  • ergotăm
(să)
  • ergotăm
  • ergotam
  • ergotarăm
  • ergotaserăm
  • ergotasem
a II-a (voi)
  • ergotați
(să)
  • ergotați
  • ergotați
  • ergotarăți
  • ergotaserăți
  • ergotaseți
a III-a (ei, ele)
  • ergotea
(să)
  • ergoteze
  • ergotau
  • ergota
  • ergotaseră
Intrare: ergotat
ergotat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ergotat
  • ergotatul
  • ergotatu‑
  • ergota
  • ergotata
plural
  • ergotați
  • ergotații
  • ergotate
  • ergotatele
genitiv-dativ singular
  • ergotat
  • ergotatului
  • ergotate
  • ergotatei
plural
  • ergotați
  • ergotaților
  • ergotate
  • ergotatelor
vocativ singular
plural
ergotare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ergotare
  • ergotarea
plural
  • ergotări
  • ergotările
genitiv-dativ singular
  • ergotări
  • ergotării
plural
  • ergotări
  • ergotărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)