3 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ergotare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: ergota] (Frm; nob) 1 Discutare cu argumente speculative Si: ergotat1 (1). 2 Obiectare neîntemeiată Si: ergotat1 (2). 3 Contestare (cu argumente nefondate) Si: ergotat1 (3). 4 Negare a evidenței Si: ergotat1 (4).

ergota vi [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr ergoter] (Frm) 1 A discuta cu argumente speculative. 2 A ridica obiecții neîntemeiate. 3 A contesta (cu argumente nefondate). 4 A nega evidența.

ergotat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: ergota] (Frm; nob) 1-4 Ergotare (1-4).

ergotat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: ergota] (Frm; nob) 1 Discutat cu argumente speculative. 2 Care este supus unor obiecții neîntemeiate. 3 Contestat (cu argumente nefondate). 4 Negat.

ERGOTÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A șicana, a sâcâi pentru fleacuri. [< fr. ergoter].

ERGOTÁ vb. tr. a șicana, a sâcâi pentru fleacuri. (< fr. ergoter)

*ergotéz v. intr. (fr. ergoter. D. lat. ergo, decĭ, pin urmare). Fam. Tot argumentez. Șicanez, contestez fără motiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ergotá vb., ind. prez. 1 sg. ergotéz, 3 sg. și pl. ergoteáză

Intrare: ergotare
ergotare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ergota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ergota
  • ergotare
  • ergotat
  • ergotatu‑
  • ergotând
  • ergotându‑
singular plural
  • ergotea
  • ergotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ergotez
(să)
  • ergotez
  • ergotam
  • ergotai
  • ergotasem
a II-a (tu)
  • ergotezi
(să)
  • ergotezi
  • ergotai
  • ergotași
  • ergotaseși
a III-a (el, ea)
  • ergotea
(să)
  • ergoteze
  • ergota
  • ergotă
  • ergotase
plural I (noi)
  • ergotăm
(să)
  • ergotăm
  • ergotam
  • ergotarăm
  • ergotaserăm
  • ergotasem
a II-a (voi)
  • ergotați
(să)
  • ergotați
  • ergotați
  • ergotarăți
  • ergotaserăți
  • ergotaseți
a III-a (ei, ele)
  • ergotea
(să)
  • ergoteze
  • ergotau
  • ergota
  • ergotaseră
Intrare: ergotat
ergotat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ergotat
  • ergotatul
  • ergotatu‑
  • ergota
  • ergotata
plural
  • ergotați
  • ergotații
  • ergotate
  • ergotatele
genitiv-dativ singular
  • ergotat
  • ergotatului
  • ergotate
  • ergotatei
plural
  • ergotați
  • ergotaților
  • ergotate
  • ergotatelor
vocativ singular
plural
ergotare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ergotare
  • ergotarea
plural
  • ergotări
  • ergotările
genitiv-dativ singular
  • ergotări
  • ergotării
plural
  • ergotări
  • ergotărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)