2 intrări

4 definiții

ergotá vb., ind. prez. 1 sg. ergotéz, 3 sg. și pl. ergoteáză

ERGOTÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A șicana, a sâcâi pentru fleacuri. [< fr. ergoter].

ERGOTÁ vb. tr. a șicana, a sâcâi pentru fleacuri. (< fr. ergoter)

*ergotéz v. intr. (fr. ergoter. D. lat. ergo, decĭ, pin [!] urmare). Fam. Tot argumentez. Șicanez, contestez fără motiv.

Intrare: ergota
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ergota ergotare ergotat ergotând singular plural
ergotea ergotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ergotez (să) ergotez ergotam ergotai ergotasem
a II-a (tu) ergotezi (să) ergotezi ergotai ergotași ergotaseși
a III-a (el, ea) ergotea (să) ergoteze ergota ergotă ergotase
plural I (noi) ergotăm (să) ergotăm ergotam ergotarăm ergotaserăm, ergotasem*
a II-a (voi) ergotați (să) ergotați ergotați ergotarăți ergotaserăți, ergotaseți*
a III-a (ei, ele) ergotea (să) ergoteze ergotau ergota ergotaseră
Intrare: ergotat
ergotat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ergotat ergotatul ergota ergotata
plural ergotați ergotații ergotate ergotatele
genitiv-dativ singular ergotat ergotatului ergotate ergotatei
plural ergotați ergotaților ergotate ergotatelor
vocativ singular
plural
ergotare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ergotare ergotarea
plural ergotări ergotările
genitiv-dativ singular ergotări ergotării
plural ergotări ergotărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)