erbicida vt [At: DEX / Pzi: ~dez / E: erbicid] A trata un teren (agricol) cu erbicide.

ERBICIDA vb. tr. a aplica erbicide pe un teren. (< erbicid)

erbicida vb. I A aplica erbicide pe un teren ◊ „O mașină de erbicidat, două combinatoare și două semănători stăteau pe terenurile din Manasia, din cauză că pe câmp nu sosise cisterna cu apă. Deci nu se poate erbicida, nici combinatoarele nu pot intra în lucru și nici semănătorile.” R.l. 17 IV 76 p. 5 (din erbicid + -a; DEX-S)

A ERBICIDA ~ez tranz. (un teren agricol) A trata cu erbicide. /Din erbicid

erbicid, ~ă sn, a [At: LTR / V: ier~ / Pl: ~e / E: fr herbicide] 1-2 (Substanță) care se folosește la distrugerea ierburilor dăunătoare agriculturii și a buruienilor de pe terenuri, drumuri etc.

ERBICID, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge ierburile dăunătoare pentru agricultură. [Var. ierbicid, -ă adj., s.n. / < fr. herbicide, cf. lat. herba – iarbă, caedere – a ucide].

IERBICID, -Ă adj., s.n. v. erbicid.

ERBICID, -Ă adj., s. n. (substanță) care distruge buruienile din culturi. (< fr. herbicide)

erbicida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. erbicidez, 3 erbicidează; conj. prez. 1 sg. să erbicidez, 3 să erbicideze

*erbicida (a ~) vb., ind. prez. 3 erbicidează

erbicida vb., ind. prez. 1 sg. erbicidez, 3 sg. și pl. erbicidează

ERBI- „iarbă, buruiană”. ◊ L. herba „iarbă” > fr. herbi-, germ. id., engl. id. > rom. erbi-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge ierburile dăunătoare agriculturii; ~color (v. -color), adj., de culoarea verde a ierbii; ~fer (v. -fer), adj., acoperit cu ierburi; ~vor (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu ierburi. 2. s. n. pl., Grup de mamifere care se hrănesc cu vegetale, avînd o dentiție specială.