2 definiții pentru erbaceu

erbaceu a. se zice de plantele al căror cotor e fraged și piere pe fiecare an.

*erbacéŭ, -‚ee adj. (lat. herbáceus). Bot. Se zice despre plantele al căror cotor e moale și pĭere în fie care [!] an, în opoz. cu lemnos.

Intrare: erbaceu
erbaceu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.