O definiție pentru erasmit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

erasmít s. m., pl. erasmíți

Intrare: erasmit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erasmit
  • erasmitul
  • erasmitu‑
plural
  • erasmiți
  • erasmiții
genitiv-dativ singular
  • erasmit
  • erasmitului
plural
  • erasmiți
  • erasmiților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)