O definiție pentru erasmit

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

erasmít s. m., pl. erasmíți

Intrare: erasmit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erasmit
  • erasmitul
  • erasmitu‑
plural
  • erasmiți
  • erasmiții
genitiv-dativ singular
  • erasmit
  • erasmitului
plural
  • erasmiți
  • erasmiților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)