erar sn vz erariu

erariu sn [At: INSTRUCȚII, 11/25 / V: erar / S și: (înv) erarium / Pl: ? / E: ger Ärar, lat aerarium] 1 (În organizarea administrativă a provinciilor românești din Imperiul austro-ungar) Administrație financiară a statului Si: (itî; rar) erario, trezorerie, visterie. 2 (În Roma antică) Tezaur public.