3 intrări

12 definiții

eradicat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: eradica] 1-4 (Nob) Eradicare (1-4).

eradicat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: eradica] 1 (Liv; d. plante, arbori) Dezrădăcinat. 2 (D. boli, epidemii) Înlăturat complet. 3 (D. cauzele unui proces patologic) Înlăturat complet Si: (îvp) stârpit. 4 (D. stări de lucruri, manifestări sociale) Făcut să dispară Si: eliminat, extirpat, lichidat, suprimat.

eradica vt [At: LM / Pzi: eradic / E: it eradicare, lat eradicare] 1 (C. i. plante, mai ales arbori) A dezrădăcina. 2 (C. i. boli infecțioase, contagioase sau epidemii) A face să dispară. 3 A înlătura complet cauzele care provoacă apariția unui proces patologic Si: (îvp) a stârpi. 4 (C. i. stări de lucruri, manifestări sociale etc.) A face să dispară complet Si: a elimina, a lichida, a suprima.

ERADICÁ, eradichez, vb. I. Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desființa. [Prez. ind. și: eradíc] – Din lat., it. eradicare.

ERADICÁ, eradíc, vb. I. Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desființa. – Din lat., it. eradicare.

eradicá (a ~) vb., ind. prez. 3 eradicheáză

eradicá vb., ind. prez. 1 sg. eradichéz, 3 sg. și pl. eradicheáză

ERADICÁ vb. v. dezrădăcina, stârpi.

ERADICÁ vb. I. tr. (Latinism) A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. [P.i. eradíc. / < lat., it. eradicare].

ERADICÁ vb. tr. a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. (< lat., it. eradicare, fr. éradiquer)

A ERADICÁ ~chéz tranz. A smulge din rădăcini; a dezrădăcina. /<lat. eradicare


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

eradica vb. v. DEZRĂDĂCINA. STÎRPI.

Intrare: eradica (1 eradic)
eradica (1 eradic) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eradica eradicare eradicat eradicând singular plural
eradi eradicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eradic (să) eradic eradicam eradicai eradicasem
a II-a (tu) eradici (să) eradici eradicai eradicași eradicaseși
a III-a (el, ea) eradi (să) eradice eradica eradică eradicase
plural I (noi) eradicăm (să) eradicăm eradicam eradicarăm eradicaserăm, eradicasem*
a II-a (voi) eradicați (să) eradicați eradicați eradicarăți eradicaserăți, eradicaseți*
a III-a (ei, ele) eradi (să) eradice eradicau eradica eradicaseră
Intrare: eradica (1 eradichez)
eradica (1 eradichez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eradica eradicare eradicat eradicând singular plural
eradichea eradicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eradichez (să) eradichez eradicam eradicai eradicasem
a II-a (tu) eradichezi (să) eradichezi eradicai eradicași eradicaseși
a III-a (el, ea) eradichea (să) eradicheze eradica eradică eradicase
plural I (noi) eradicăm (să) eradicăm eradicam eradicarăm eradicaserăm, eradicasem*
a II-a (voi) eradicați (să) eradicați eradicați eradicarăți eradicaserăți, eradicaseți*
a III-a (ei, ele) eradichea (să) eradicheze eradicau eradica eradicaseră
Intrare: eradicat
eradicat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eradicat eradicatul eradica eradicata
plural eradicați eradicații eradicate eradicatele
genitiv-dativ singular eradicat eradicatului eradicate eradicatei
plural eradicați eradicaților eradicate eradicatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)