O definiție pentru epopeizare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epopeizáre s. f., g.-d. art. epopeizắrii; pl. epopeizắri

Intrare: epopeizare
epopeizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epopeizare
  • epopeizarea
plural
  • epopeizări
  • epopeizările
genitiv-dativ singular
  • epopeizări
  • epopeizării
plural
  • epopeizări
  • epopeizărilor
vocativ singular
plural