2 intrări
12 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPONIM, -Ă, eponimi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Magistrat care, în Antichitate, dădea numele său anului. 2. Adj. Care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc. – Din fr. éponyme.
eponim, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr éponyme] 1 sm Magistrat care, în Antichitate, dădea numele său anului. 2 a Care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPONIM, -Ă, eponimi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Magistrat care, în antichitate, dădea numele său anului. 2. Adj. Care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc. – Din fr. éponyme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPONIM s.m. Magistrat care, în cetățile Greciei antice și în vechea Romă, dădea numele său anului; (mai ales) primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. // adj. Care dă numele său unui loc, unui oraș etc. [< fr. éponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPONIM, -Ă I. adj. care dă numele său unui loc, unui oraș etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dădea numele său anului; primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. 2. termen pentru desemnarea unei stațiuni arheologice unde a fost cercetată prima dată o cultură materială și care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. éponyme, gr. eponymos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eponim a. și m. acela din arhonții greci care dedea anului numele său.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*eponím, -ă adj. (vgr. epónymos, d. epí, pe, și ónoma, nume. V. ano-, pseudó- și sino-nim). Arhont eponim, în vechea Atenă, arhontu care dădea anuluĭ numele luĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eponim (desp. e-po-/ep-o-) adj. m., s. m., pl. eponimi; adj. f. eponimă, pl. eponime
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!eponim (e-po-/ep-o-) adj. m., s. m., pl. eponimi; adj. f. eponimă, pl. eponime
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eponim s. m., adj. m., pl. eponimi; f. sg. eponimă, pl. eponime
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
EPONIM s. n. (< fr. éponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume): nume de loc sau de oraș provenit de la numele unei persoane, ca Miloșești (numele unei comune din județul Ialomița) < Miloș (Obrenovici), craiul sârbilor, + suf. -ești; Caracal < Caracalla (împărat roman); București < Bucur (cioban) + suf. -ești etc. În antichitate, aceste nume se dădeau anilor, după numele primului arhonte al Atenei sau al unuia din cei doi consuli ai Romei.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
eponim (gr. eponymos „care dă numele său”), denumire a unui personaj istoric sau mitologic care dă numele unui oraș; ex.: Alexandru Macedon, Athena sunt eroi eponimi (P).
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eponim, eponimăadjectiv
- 1. Care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- éponyme DEX '09 DEX '98 DN
eponim, eponimisubstantiv masculin
- 1. Magistrat care, în Antichitate, dădea numele său anului. DEX '09 DN
- 1.1. Primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. DLRLC
-
- 2. Termen pentru desemnarea unei stațiuni arheologice unde a fost cercetată prima dată o cultură materială și care, ca urmare, a dat numele culturii. MDN '00
etimologie:
- éponyme DEX '09 DEX '98 DN