17 definiții pentru epolet epaulet epoletă epolit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epolet sm [At: AR (1829), 1907/1 / S și: (înv) epaul~ / V: (înv) sf (reg) apal~ (pl: ~uri) sn, (îvr) ~lit (pl: ~e), spal~ sn / Pl: ~eți, (înv) ~e, ~uri sn / E: fr épaulette, apalet, it spalletta] 1 Bandă de stofă care se aplică pe umerii uniformelor (militare) și pe care se indică, de obicei, gradul și specialitatea. 2 (Fig) Grad de ofițer. 3 Accesoriu de îmbrăcăminte, de forma unei benzi, folosit ca ornament pe umerii unei bluze, unei rochii etc.

EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette.

EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette.

EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă (uneori tivită sau acoperită cu galon de fir, alteori mărginită și de franjuri), care se aplică pe umerii uniformelor. [Generalul], cu epoleți mari de aur care cădeau pe umeri în jos, trecea zvelt de la o sală la alta. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Sublocotenentul își aranjă... zăpăcit epoletul stîng. SAHIA, N. 89. – PL și: (n.) epolete (NEGRUZZI, S. I 66), epoleturi (KOGĂLNICEANU, S. 111).

EPOLÉT s.m. Bandă (carton îmbrăcat cu stofă) care se aplică pe umerii uniformelor militare și pe care se indică gradul, specialitatea militară etc. [Pl. -eți, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. épaulette].

EPOLÉT s. m. 1. accesoriu pe umerii uniformelor pe care se indică gradul și specialitatea militară. 2. extremitate superioară a vârfului unui catarg. (< rus. epolet, fr. épaulette)

EPOLÉT ~ți m. Fâșie de stofă prinsă pe umerii uniformelor militare, pe care se indică gradul și genul de arme. /<fr. épaulette

epolét n., pl. e, și m. (rus. epolét, d. fr. épaulette, dim. d. épaule, vfr. espalde, din espadle, lat. spáthula și spátula, dim. d. spatha, spadă lată; vgr. spáthe. V. spalier, spată). Ornament cu cĭucurĭ saŭ alt-fel pe care militariĭ îl poartă la umeriĭ tuniciĭ. Fig. Gradu de ofițer: a obținut epoletu. – Pe la 1850 și spalét (it. soaletta).

epoletă f. 1. ornament cu ciucuri ce militarii poartă pe umeri și care servă a arăta gradul; 2. grad de ofițer: a obținut epoleta (= fr. épaulette).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epolét s. m., pl. epoléți

epolét s. m., pl. epoléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPOLÉT s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~ți.)

EPOLET s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

epolétă (epoléte), s. f. – Bandă de stofă pe umerii uniformelor cu însemnele gradului. – Var. epolet. Fr. épaulette, var. din germ. Epaulet, prin intermediul rus. epoletŭ (Sanzewitsch 282; Bogaci).

Intrare: epolet
epolet (pl. epoleți) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epolet
  • epoletul
  • epoletu‑
plural
  • epoleți
  • epoleții
genitiv-dativ singular
  • epolet
  • epoletului
plural
  • epoleți
  • epoleților
vocativ singular
plural
epaulet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epole
  • epoleta
plural
  • epolete
  • epoletele
genitiv-dativ singular
  • epolete
  • epoletei
plural
  • epolete
  • epoletelor
vocativ singular
plural
epolet (pl. epolete) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epolet
  • epoletul
  • epoletu‑
plural
  • epolete
  • epoletele
genitiv-dativ singular
  • epolet
  • epoletului
plural
  • epolete
  • epoletelor
vocativ singular
plural
epolit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
epolet (pl. epoleturi) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epolet
  • epoletul
  • epoletu‑
plural
  • epoleturi
  • epoleturile
genitiv-dativ singular
  • epolet
  • epoletului
plural
  • epoleturi
  • epoleturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)