epodă sf [At: HELIADE, O. II, 169 / V: (înv) epod sn / Pl: ~de / E: fr épode, lat epodos] (Rar) 1 A treia parte și ultima a unei triade lirice a corului din teatrul antic grec, care urma după strofă și antistrofă. 2 (În literatura antică) Poezie compusă din distihuri în care cele două versuri erau întotdeauna inegale.