opțiuni

10 definiții pentru epocal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPOCÁL, -Ă, epocali, -e, adj. Menit să marcheze o epocă; de mare răsunet, de o valoare covârșitoare; memorabil. – Epocă + suf. -al. Cf. germ. epochal.

EPOCÁL, -Ă, epocali, -e, adj. Menit să marcheze o epocă; de mare răsunet, de o valoare covârșitoare; memorabil. – Epocă + suf. -al. Cf. germ. epochal.

epocal, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, V. / Pl: ~i, ~e / E: epocă + -al] 1 Care este menit să marcheze o epocă. 2 De o valoare covârșitoare. 3 Remarcabil. 4 Memorabil.

EPOCÁL, -Ă, epocali, -e, adj. Menit să marcheze o epocă; de mare răsunet, de o valoare covîrșitoare. Victoria epocală a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie a zguduit lumea capitalistă: socialismul a izbîndit pe a șasea parte a lumii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 245. Pentru toți oamenii cinstiți din lume, victoriile epocale ale Uniunii Sovietice pe frontul construcției pașnice și al construirii comunismului sînt un prilej de bucurie, dătător de noi forțe și încredere în victorie. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2640.

EPOCÁL, -Ă adj. Menit să determine, să delimiteze o epocă. ♦ Răsunător, memorabil. [Cf. it. epocale].

EPOCÁL, -Ă adj. menit să marcheze o epocă. ◊ de mare răsunet, memorabil. (< it. epocale)

EPOCÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de o epocă; care constituie o epocă. Transformări ~e. 2) Care este de importanță deosebită; cu rezonanță mare. Eveniment ~. /epocă + suf. ~al


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epocál adj. m., pl. epocáli; f. epocálă, pl. epocále

epocál adj. m., pl. epocáli; f. sg. epocálă, pl. epocále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPOCÁL adj. memorabil. (Un eveniment ~.)

EPOCAL adj. memorabil. (Un eveniment ~.)

Intrare: epocal
epocal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epocal
  • epocalul
  • epocalu‑
  • epocală
  • epocala
plural
  • epocali
  • epocalii
  • epocale
  • epocalele
genitiv-dativ singular
  • epocal
  • epocalului
  • epocale
  • epocalei
plural
  • epocali
  • epocalilor
  • epocale
  • epocalelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

epocal

  • 1. Menit să marcheze o epocă; de mare răsunet, de o valoare covârșitoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: memorabil răsunător 2 exemple
    exemple
    • Victoria epocală a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie a zguduit lumea capitalistă: socialismul a izbîndit pe a șasea parte a lumii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 245.
      surse: DLRLC
    • Pentru toți oamenii cinstiți din lume, victoriile epocale ale Uniunii Sovietice pe frontul construcției pașnice și al construirii comunismului sînt un prilej de bucurie, dătător de noi forțe și încredere în victorie. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2640.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Epocă + sufix -al.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • surse: DEX '98 DEX '09