10 definiții pentru epocal

EPOCÁL, -Ă, epocali, -e, adj. Menit să marcheze o epocă; de mare răsunet, de o valoare covârșitoare; memorabil. – Epocă + suf. -al. Cf. germ. epochal.

EPOCÁL, -Ă, epocali, -e, adj. Menit să marcheze o epocă; de mare răsunet, de o valoare covârșitoare; memorabil. – Epocă + suf. -al. Cf. germ. epochal.

EPOCÁL, -Ă, epocali, -e, adj. Menit să marcheze o epocă; de mare răsunet, de o valoare covîrșitoare. Victoria epocală a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie a zguduit lumea capitalistă: socialismul a izbîndit pe a șasea parte a lumii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 245. Pentru toți oamenii cinstiți din lume, victoriile epocale ale Uniunii Sovietice pe frontul construcției pașnice și al construirii comunismului sînt un prilej de bucurie, dătător de noi forțe și încredere în victorie. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2640.

epocál adj. m., pl. epocáli; f. epocálă, pl. epocále

epocál adj. m., pl. epocáli; f. sg. epocálă, pl. epocále

EPOCÁL adj. memorabil. (Un eveniment ~.)

EPOCÁL, -Ă adj. Menit să determine, să delimiteze o epocă. ♦ Răsunător, memorabil. [Cf. it. epocale].

EPOCÁL, -Ă adj. menit să marcheze o epocă. ◊ de mare răsunet, memorabil. (< it. epocale)

EPOCÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de o epocă; care constituie o epocă. Transformări ~e. 2) Care este de importanță deosebită; cu rezonanță mare. Eveniment ~. /epocă + suf. ~al


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EPOCÁL adj. memorabil. (Un eveniment ~.)

Intrare: epocal
epocal adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epocal epocalul epoca epocala
plural epocali epocalii epocale epocalele
genitiv-dativ singular epocal epocalului epocale epocalei
plural epocali epocalilor epocale epocalelor
vocativ singular
plural