O definiție pentru epitetism

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

epitetism (fr. épitéthisme), figură reprezentată de orice construcție prepozițională care determină, descriptiv și evocator, un substantiv sau pronume (ca un epitet) (P): „La pașa vine un arab Cu ochii stinși, cu graiul slab.” (G. Coșbuc) Cf. fr.: „Là gît la sombre Envie à l’oeil timide et louche, Versant sur des lauriers les poisons de sa bouche.” (Voltaire; F., p. 354) • În analiza gramaticală, e. constituie un segment sintactic indivizibil (atribut sintetic), căruia i se poate aplica, uneori, numai o analiză internă (ca sintaxă internă a atributului, nu a enunțului).

Intrare: epitetism
epitetism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epitetism
  • epitetismul
  • epitetismu‑
plural
  • epitetisme
  • epitetismele
genitiv-dativ singular
  • epitetism
  • epitetismului
plural
  • epitetisme
  • epitetismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)