O definiție pentru epitetism
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
epitetism (fr. épitéthisme), figură reprezentată de orice construcție prepozițională care determină, descriptiv și evocator, un substantiv sau pronume (ca un epitet) (P): „La pașa vine un arab Cu ochii stinși, cu graiul slab.” (G. Coșbuc) Cf. fr.: „Là gît la sombre Envie à l’oeil timide et louche, Versant sur des lauriers les poisons de sa bouche.” (Voltaire; → F., p. 354) • În analiza gramaticală, e. constituie un segment sintactic indivizibil (atribut sintetic), căruia i se poate aplica, uneori, numai o analiză internă (ca sintaxă internă a atributului, nu a enunțului).
Intrare: epitetism
epitetism substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)