17 definiții pentru epistat
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPISTAT, epistați, s. m. (Înv.) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; persoană care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofăt, vechil. [Var.: ipistat s. m.] – Din ngr. epistátis.
epistat sm [At: (a. 1793), URICARIUL, I, 126/31 / V: ip~, (înv) ~is, ipistatis[1] / Pl: ~ați / E: ngr ἐπιστάτης] (Îvp) 1 Administrator. 2 Logofăt. 3 Supraveghetor. 4 Cel mai mic grad de ofițer de poliție. 5 Persoană care avea gradul de epistat (4) Si: subcomisar. corectat(ă)
- În original accentul lipsește — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPISTAT, epistați, s. m. (În trecut) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; persoană care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofăt, vechil. [Var.: ipistat s. m.] – Din ngr. epistátis.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
EPISTAT, epistați, s. m. (Învechit) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; (în trecut) subcomisar. Cum să adormi tu poliția, cu toți sergenții, cu toți comisarii și cu toți epistații ei? HOGAȘ, DR. II 130. Abia scăpase... din mîna unui epistat. MACEDONSKI, O. III 61. Se gîndea ce-ar fi, dacă vreun comisar, vreun epistat ori vreun sergent... l-ar înhăța, l-ar duce la secție. SLAVICI, O. I 327. 2. Persoană care administrează și supraveghează o gospodărie (casă sau moșie); administrator, intendent, logofăt, vechil. L-am găsit ajutor logofătului Marinică, epistatul unei moșii ce aveam în Teleorman. GHICA, S. 302. – Variantă: ipistat (PAS, L. I 35, id. Z. I 161, CARAGIALE, O. I 43) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epistat m. 1. supraveghetor: epistat de moșie; 2. sub-comisar de poliție: epistat de mahala. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*epistát m. (ngr. epistátis, d. vgr. epistátes. V. aero-stat, para-stas). Supraveghetor, îngrijitor. Iron. Subcomisar. – Vulg. Și ipistat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IPISTAT s. m. v. epistat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IPISTAT s. m. v. epistat.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IPISTAT s. m. v. epistat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epistatis sm vz epistat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ipistat sm vz epistat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ipistat m. pop. V. epistat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ipistát, V. epistat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epistat s. m., pl. epistați
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
epistat s. m., pl. epistați
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epistat s. m., pl. epistați
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EPISTAT s. v. administrator, intendent, logofăt, subcomisar, vătaf, vechil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
epistat s. v. ADMINISTRATOR. INTENDENT. LOGOFĂT. SUBCOMISAR. VĂTAF. VECHIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
epistat (epistați), s. m. – 1. Paznic. – 2. Polițai. Mr. epistat. Ngr. ἐπιστάτης (Gáldi 181), sec. XVIII. – Der. epistasie, s. f. (înv., misiunea unui epistat; pază).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
epistat, epistațisubstantiv masculin
- 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; persoană care avea acest grad. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: subcomisar
- Cum să adormi tu poliția, cu toți sergenții, cu toți comisarii și cu toți epistații ei? HOGAȘ, DR. II 130. DLRLC
- Abia scăpase... din mîna unui epistat. MACEDONSKI, O. III 61. DLRLC
- Se gîndea ce-ar fi, dacă vreun comisar, vreun epistat ori vreun sergent... l-ar înhăța, l-ar duce la secție. SLAVICI, O. I 327. DLRLC
-
- 2. Persoană care administrează și supraveghează o gospodărie (casă sau moșie). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: administrator intendent logofăt vechil vătaf
- L-am găsit ajutor logofătului Marinică, epistatul unei moșii ce aveam în Teleorman. GHICA, S. 302. DLRLC
-
etimologie:
- epistátis DEX '98