opțiuni
  • info

7 definiții pentru episilogism

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPISILOGISM, episilogisme, s. n. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. – Din fr. épisyllogisme.

EPISILOGISM, episilogisme, s. n. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. – Din fr. épisyllogisme.

episilogism sn [At: DN / Pl: ~e / E: fr épisyllogisme] Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior.

EPISILOGISM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism].

EPISILOGISM s. n. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism). (< fr. épisyllogisme)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

episilogism s. n., pl. episilogisme

episilogism s. n., pl. episilogisme

episilogism s. n., pl. episilogisme

Intrare: episilogism
episilogism1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • episilogism
  • episilogismul
  • episilogismu‑
plural
  • episilogisme
  • episilogismele
genitiv-dativ singular
  • episilogism
  • episilogismului
plural
  • episilogisme
  • episilogismelor
vocativ singular —
plural —
episilogism2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • episilogism
  • episilogismul
  • episilogismu‑
plural
  • episilogismuri
  • episilogismurile
genitiv-dativ singular
  • episilogism
  • episilogismului
plural
  • episilogismuri
  • episilogismurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

episilogism, episilogismesubstantiv neutru

  • 1. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.