9 definiții pentru epirogenic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epirogenic, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épirogénique] Epirogenetic.

EPIROGÉNIC, -Ă, epirogenici, -ce, adj. Epirogenetic. – Din fr. épirogénique.

EPIROGÉNIC, -Ă, epirogenici, -ce, adj. Epirogenetic. – Din fr. épirogénique.

EPIROGÉNIC, -Ă adj. Epirogenetic. [< fr. épirogénique, cf. gr. epeiros – continent, gennan – a produce].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epirogénic adj. m., pl. epirogénici; f. epirogénică, pl. epirogénice

epirogénic adj. m., pl. epirogénici; f. sg. epirogénică, pl. epirogénice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPIROGÉNIC adj. v. epirogenetic.

epirogenic adj. v. EPIROGENETIC.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

epirogenic, mișcări(e), (engl.= epirogenic movements) mișcări lente, verticale și oscilatorii ale scoarței terestre care nu determină schimbări importante în cadrul structurii sale interne. Mișcările e. sunt specifice ariilor stabile; ele cuprind mișcările de ridicare (m.e. pozitive = e. s.str.; epeiros – continent, grec.) și mișcările de coborâre (m.e. negative = thalassogene; thalassa – mare, grec.). Consecințele paleogeografice ale mișcărilor e. sunt transgresiunile și regresiunile marine, care modifică configurația liniilor de țărm. Sin. epirogenetic

EPIRO- (EPEIRO-) „scoarță terestră, mediu terestru”. ◊ gr. epeiros „pămînt ridicat, continent” > fr. épiro-, germ. id., engl. id. și epeiro- > rom. epiro- și epeiro-.~genetic (v. -genetic), adj., (despre mișcări tectonice) care are caracter oscilatoriu și care determină ridicarea sau scufundarea unor blocuri continentale; sin. epirogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorită mișcărilor tectonice oscilatorii; ~genic (v. -genic), adj., epirogenetic*; ~logie (v. -logie1), s. f., ecologie a mediului terestru.

Intrare: epirogenic
epirogenic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epirogenic
  • epirogenicul
  • epirogenicu‑
  • epirogenică
  • epirogenica
plural
  • epirogenici
  • epirogenicii
  • epirogenice
  • epirogenicele
genitiv-dativ singular
  • epirogenic
  • epirogenicului
  • epirogenice
  • epirogenicei
plural
  • epirogenici
  • epirogenicilor
  • epirogenice
  • epirogenicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)