epigramă (gr. epigramma „inscripție pe un obiect”), astăzi sinteză compozițională a unor figuri specifice, alcătuită în versuri, de obicei sub forma unui catren, cu caracter ușor satiric în care se împletesc: ambiguitatea, în primul rând, aluzia, paronomaza, antiteza, metafora, comparația ș.a. (P): „Când compui o melodie Susții că ești inspirat, Pe când toată lumea știe Că ești doar un ins... pirat!” (Nicolae Buicliu) Caracteristicile definitorii ale e. prototip (diferențiată de calambur, în primul rând) sunt deci: a) o scurtă versificare: cel puțin un distih, cel mult un catren; b) o „poantă” construită pe schema unei figuri; și c) conținut umoristic și, în general, ușor satiric.