2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epigrafe sm vz epigraf

epigraf sn, (îvr) sm [At: (a. 1814) BV III, 98 / Pl: ~e / V: (înv) sf / S și: (înv) ~aph / Pl: ~e, (îvr) ~i / E: ngr ἐπιγραφή] 1 Scurtă maximă sau enunțare (citată dintr-un autor) pusă la începutul unei cărți, al unui capitol etc. pentru a indica, în rezumat, conținutul sau spiritul în care s-a scris Si: moto Vz titlu. 2 Inscripție plasată pe fațada unei construcții, a unui monument etc. pentru a indica data, destinația etc. 3 (Imp) Epigrafist.

EPIGRÁF, epigrafe, s. n. Scurt fragment, de obicei dintr-o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărți sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto2. ♦ Scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument, a unui edificiu antic etc. – Din fr. épigraphe.

EPIGRÁF, epigrafe, s. n. Scurt fragment, de obicei dintr-o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărți sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto2. ♦ Scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument, a unui edificiu antic etc. – Din fr. épigraphe.

EPIGRÁF, epigrafe, s. n. Scurtă sentință (citată dintr-un autor) pusă la începutul unei cărți, unui capitol etc. pentru a indica în rezumat conținutul sau spiritul în care e scris. Uneia dintre «însemnările» sale, care se cheamă Pădurea și Stepa, Turgheniev îi pune ca epigraf cîteva versuri. SADOVEANU, E. 243. Această idee... a fost înscrisă, drept epigraf, în fruntea uneia din cele cinci probe de traducțiune romînă de pre Erodot. ODOBESCU, S. II 483. ♦ Scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument etc.

EPIGRÁF s.n. Citat semnificativ pus la începutul unei cărți, al unui capitol. ♦ Scurtă inscripție de pe fațada unui edificiu, a unui monument etc. [< fr. epigraphe, cf. gr. epi – deasupra, graphein – a scrie].

EPIGRÁF s. n. 1. citat semnificativ pus la începutul unei cărți, al unui capitol. 2. scurtă inscripție de pe fațada unui edificiu, a unui monument etc. (< fr. épigraphe)

EPIGRÁF ~e n. 1) Citat scurt pus la începutul unei opere sau al unui capitol pentru a sublinia ideea principală a scrierii; moto. 2) (la grecii antici) Inscripție pe fațada unei clădiri sau a unui monument. [Sil. e-pi-graf] /<fr. épigraphe

epigraf n. 1. inscripțiune pe un edificiu; 2. citațiune, sentență pusă în fruntea unui capitol sau a unei cărți spre a-i indica obiectul, spiritul.

*epigráf, -ă s. (d. epigrafie). Savant în epigrafie. – Maĭ puțin bine epigrafist. Cp. cu cali-, foto-, geo- și paleo-graf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epigráf (-pi-graf) s. n., pl. epigráfe

epigráf s. n. (sil. mf. -graf), pl. epigráfe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPIGRAF s. moto. (~ la o lucrare.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EPIGRAF (< fr. épigraphe < gr. epigraphe; cf. gr. epi, pe deasupra, și graphein, a scrie) Scurt fragment, în proză sau în versuri, la începutul unei opere literare sau al unui capitol, în care este exprimată succint ideea operei. Folosit la greci pentru inscripțiile de pe monumente, edificii etc. termenul epigraf desemna uneori și un citat luat dintr-o operă celebră. El apare și ca titlu pentru poezii, în care poeții apreciază destinul operei lor. Ex. Dar cînd patru generații, după moartea mea vor trece Cînd voi fi de-un veac aproape oase și țărînă rece, Va urma și pentru mine al dreptății ceas deplin, Și-al meu nume, printre veacuri, înălțîndu-se senin, Va-nfiera ca o stigmată neghiobie omenească, Cît vor fi în lume inimi și o limbă românească. (AL. MACEDONSKI, Epigraf)

Intrare: epigrafe
epigrafe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: epigraf
  • silabație: -graf
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epigraf
  • epigraful
  • epigrafu‑
plural
  • epigrafe
  • epigrafele
genitiv-dativ singular
  • epigraf
  • epigrafului
plural
  • epigrafe
  • epigrafelor
vocativ singular
plural
epigrafă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)