O definiție pentru epigenotip
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPIGENOTIP s. n. (biol.) organism expresie a genotipului și a mediului. (< fr. épigénotype)
Intrare: epigenotip
epigenotip substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
epigenotip, epigenotipurisubstantiv neutru
- 1. Organism expresie a genotipului și a mediului. MDN '00
etimologie:
- épigénotype MDN '00