9 definiții pentru epigenetic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPIGENETIC, -Ă, epigenetici, -ce, adj. (Despre un depozit de minerale) Care este mai recent decât rocile în care se găsește. – Din fr. épigénétique.
EPIGENETIC, -Ă, epigenetici, -ce, adj. (Despre un depozit de minerale) Care este mai recent decât rocile în care se găsește. – Din fr. épigénétique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viomih
- acțiuni
epigenetic, ~ă a [At: LTR2 / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épigénétique] 1 (D. minerale sau depozite de minereu) Care este mai recent decât rocile în care este cuprins. 2 (D. valea unui râu) Care a suferit transformări în urma epigenezei (2). 3 (D. râuri) Care produce săparea și adâncirea văilor printr-un proces de eroziune. 4 (Blg) Referitor la epigeneză (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIGENETIC, -Ă, epigenetici, -e, adj. (Despre un depozit de minereu) Care e mai tînăr decît rocile în care e cuprins.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIGENETIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la epigeneză. ♦ (Despre minerale) Care este mai recent decît rocile în care este cuprins. [< fr. épigénétique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIGENETIC, -Ă I. adj. (bot.) născut pe fața superioară a unui alt organ. II. s. f. studiu al proceselor prin care genele își realizează efectele fenotipice. (< fr. épigénétique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epigenetic adj. m., pl. epigenetici; f. epigenetică, pl. epigenetice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
epigenetic adj. m., pl. epigenetici; f. epigenetică, pl. epigenetice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epigenetic adj. → genetic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
EPIGENÉTIC, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. epigenetos „care se produce ulterior”) adj., s. f. 1. (Despre minerale sau despre procesul lor de depunere) Care sunt mai recente decât rocile în care se găsesc. 2. Adj. (GEOMORF.; despre văi) Care prezintă caracter de supraimpunere. 3. (GENET.; despre orice factor mezologic) Care intervine în procesul de dezvoltare și acționează asupra transcripției sau translației. 4. S. f. Ramură a geneticii care studiază mecanismele de manifestare sau de exprimare în fenotip a efectelor determinate de genele din genotip.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
epigenetic, epigeneticăadjectiv
- 1. Referitor la epigeneză. DN
- 1.1. (Despre un depozit de minerale) Care este mai recent decât rocile în care se găsește. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
- 2. Născut pe fața superioară a unui alt organ. MDN '00
etimologie:
- épigénétique DEX '09 DEX '98 DN