8 definiții pentru epifit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPIFIT, -Ă, epifiți, -te, adj. (Despre plante; și substantivat) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. épiphyte.

EPIFIT, -Ă, epifiți, -te, adj. (Despre plante; și substantivat) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. épiphyte.

epifit, ~ă [At: ENC. ROM. / Pl: ~iți, ~e / E: fr épiphyte] 1 sf (Lpl) Grup de plante care trăiesc pe alte plante, pe care le folosesc numai ca suport. 2 sf Plantă din grupul epifitelor (1). 3 a (D. plante) Care trăiește pe o altă plantă, pe care o folosește numai ca suport.

EPIFIT, -Ă adj. (Despre plante) Care trăiește pe suprafața altor plante, pe care le folosește numai ca sprijin. [< fr. épiphyte, cf. gr. epi – pe, phyton – plantă].

EPIFIT, -Ă adj., s. f. (plantă) care crește pe suprafața altor plante, doar ca suport. (< fr. épiphyte)

*epifít, -ă adj. (vgr. epíphytos, răsădit pe). Bot. Care crește lipit orĭ agățat de copacĭ (ca mușchĭu saŭ vanilia), dar nu parazit. V. liană.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

epifit adj. m., pl. epifiți; f. epifi, pl. epifite

epifit adj. m., pl. epifiți; f. epifită, pl. epifite

epifit adj. m., pl. epifiți; f. sg. epifită, pl. epifite

Intrare: epifit
epifit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epifit
  • epifitul
  • epifitu‑
  • epifi
  • epifita
plural
  • epifiți
  • epifiții
  • epifite
  • epifitele
genitiv-dativ singular
  • epifit
  • epifitului
  • epifite
  • epifitei
plural
  • epifiți
  • epifiților
  • epifite
  • epifitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epifit, epifiadjectiv

  • 1. (și) substantivat (Despre plante) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.