8 definiții pentru epifit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPIFIT, -Ă, epifiți, -te, adj. (Despre plante; și substantivat) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. épiphyte.
EPIFIT, -Ă, epifiți, -te, adj. (Despre plante; și substantivat) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. épiphyte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epifit, ~ă [At: ENC. ROM. / Pl: ~iți, ~e / E: fr épiphyte] 1 sf (Lpl) Grup de plante care trăiesc pe alte plante, pe care le folosesc numai ca suport. 2 sf Plantă din grupul epifitelor (1). 3 a (D. plante) Care trăiește pe o altă plantă, pe care o folosește numai ca suport.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIFIT, -Ă adj. (Despre plante) Care trăiește pe suprafața altor plante, pe care le folosește numai ca sprijin. [< fr. épiphyte, cf. gr. epi – pe, phyton – plantă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIFIT, -Ă adj., s. f. (plantă) care crește pe suprafața altor plante, doar ca suport. (< fr. épiphyte)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*epifít, -ă adj. (vgr. epíphytos, răsădit pe). Bot. Care crește lipit orĭ agățat de copacĭ (ca mușchĭu saŭ vanilia), dar nu parazit. V. liană.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epifit adj. m., pl. epifiți; f. epifită, pl. epifite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
epifit adj. m., pl. epifiți; f. epifită, pl. epifite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epifit adj. m., pl. epifiți; f. sg. epifită, pl. epifite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
epifit, epifităadjectiv
- 1. (Despre plante) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- épiphyte DEX '09 DEX '98 DN