2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPIFENOMENALIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al epifenomenalismului. (după fr. épiphénoméniste)

epifenomenist, ~ă [At: DN3 / Pl: ~iști, ~e / E: fr épiphénoméniste] 1 a Referitor la epifenomenalism. 2 smf Adept al epifenomenalismului.

EPIFENOMENIST, -Ă adj. Referitor la epifenomenism. // s.m. și f. Adept al epifenomenismului. [< fr. épiphénoméniste, var. epifenomenalist, -ă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

epifenomenalist s. m., pl. epifenomenaliști; f. sg. epifenomenalistă, pl. epifenomenaliste

Intrare: epifenomenist (adj.)
epifenomenist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epifenomenist
  • epifenomenistul
  • epifenomenistu‑
  • epifenomenistă
  • epifenomenista
plural
  • epifenomeniști
  • epifenomeniștii
  • epifenomeniste
  • epifenomenistele
genitiv-dativ singular
  • epifenomenist
  • epifenomenistului
  • epifenomeniste
  • epifenomenistei
plural
  • epifenomeniști
  • epifenomeniștilor
  • epifenomeniste
  • epifenomenistelor
vocativ singular
plural
epifenomenalist2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epifenomenalist
  • epifenomenalistul
  • epifenomenalistu‑
  • epifenomenalistă
  • epifenomenalista
plural
  • epifenomenaliști
  • epifenomenaliștii
  • epifenomenaliste
  • epifenomenalistele
genitiv-dativ singular
  • epifenomenalist
  • epifenomenalistului
  • epifenomenaliste
  • epifenomenalistei
plural
  • epifenomenaliști
  • epifenomenaliștilor
  • epifenomenaliste
  • epifenomenalistelor
vocativ singular
plural
Intrare: epifenomenist (persoană)
epifenomenist2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epifenomenist
  • epifenomenistul
  • epifenomenistu‑
plural
  • epifenomeniști
  • epifenomeniștii
genitiv-dativ singular
  • epifenomenist
  • epifenomenistului
plural
  • epifenomeniști
  • epifenomeniștilor
vocativ singular
plural
epifenomenalist1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epifenomenalist
  • epifenomenalistul
  • epifenomenalistu‑
plural
  • epifenomenaliști
  • epifenomenaliștii
genitiv-dativ singular
  • epifenomenalist
  • epifenomenalistului
plural
  • epifenomenaliști
  • epifenomenaliștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epifenomenist, epifenomenistăadjectiv
epifenomenistă, epifenomenistesubstantiv feminin
epifenomenist, epifenomeniștisubstantiv masculin

  • 1. (Adept) al epifenomenismului. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.