epicleză, epicleze s. f. Rugăciune de invocare a Duhului Sfânt rostită de episcop sau de preot la Sfânta Liturghie, în timp ce la strană se cântă „Pe Tine Te lăudăm...”, ca să coboare și să prefacă darurile de pâine și de vin în însuși trupul și sângele lui Hristos. ♦ Scurtă rugăciune de invocare a puterii Duhului Sfânt în cadrul sfintelor taine și la ierurgii. – Din gr. epiklesis.