2 definiții pentru ependimar
ependimar, ~ă a [At: ABC SĂN. 331 / Pl: ~i, ~e / E: fr épendymaire] Care aparține ependimului.
EPENDIMÁR, -Ă adj. Al ependimului. [< fr. épendymaire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ependimar
ependimar adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ependimar | ependimarul | ependimară | ependimara |
| plural | ependimari | ependimarii | ependimare | ependimarele | |
| genitiv-dativ | singular | ependimar | ependimarului | ependimare | ependimarei |
| plural | ependimari | ependimarilor | ependimare | ependimarelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||