epanadiploză sf [At: DN³ / Pl: ~ze / E: it epanadiplosi, cf gr ἐπαναδίπλωσις] (Lit) Figură retorică constând în repetarea unui cuvânt (sau a unui grup de cuvinte) la sfârșitul și la începutul unei unități sintactice sau metrice Si: epanastrofă, prosapodoză, rediție.

EPANADIPLOZĂ s.f. (Lit.) Figură retorică care constă în repetarea unui cuvînt (sau a unui grup de cuvinte) la sfîrșitul și la începutul unei unități sintactice sau metrice; epanastrofă; prosapodoză; rediție. [< it. epanadiplosi, cf. gr. epanadiplosis – dublare].

EPANADIPLOZĂ s. f. figură retorică constând în reluarea unui cuvânt sau grup de cuvinte de la începutul unei unități sintactice sau metrice la sfârșitul ei; epanastrofă; prozapodoză; rediție². (< it. epanadiplosi, gr. epana-diplosis)

epanadiploză s. f., pl. epanadiploze

epanadiploză (gr. epanadiplosis „dublare la sfârșit și la început”), figură care constă în folosirea aceluiași cuvânt (grup de cuvinte) și la începutul și la sfârșitul unei unități sintactice sau metrice; altfel spus, repetiția aceluiași cuvânt și în anaforă, și în epiforă, în aceeași propoziție, frază sau vers: x... x / y... y (R): „Sură-i sara cea de toamnă, de pe lacuri apa sură Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură.” (Eminescu)