6 definiții pentru epagogic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epagogic, ~ă a [At: LM / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épagogique] (În filozofia lui Aristotel; d. silogisme) Inductiv.

EPAGÓGIC, -Ă, epagogici, -ce, adj. (În filosofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. – Din fr. épagogique.

EPAGÓGIC, -Ă, epagogici, -ce, adj. (În filosofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. – Din fr. épagogique.

EPAGÓGIC, -Ă adj. (În filozofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. [< fr. épagogique, cf. gr. epagoge – inducție].

EPAGÓGIC, -Ă adj. (la Aristotel; despre silogisme) inductiv. (< fr. épogogique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epagógic adj. m., pl. epagógici; f. epagógică, pl. epagógice

epagógic adj. m., pl. epagógici; f. sg. epagógică, pl. epagógice

Intrare: epagogic
epagogic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epagogic
  • epagogicul
  • epagogicu‑
  • epagogică
  • epagogica
plural
  • epagogici
  • epagogicii
  • epagogice
  • epagogicele
genitiv-dativ singular
  • epagogic
  • epagogicului
  • epagogice
  • epagogicei
plural
  • epagogici
  • epagogicilor
  • epagogice
  • epagogicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)