7 definiții pentru enunțiațiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
enunțiațiune sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ație, ~nciație, ~ncia~, enonciație, enonciăție / P: ~ți-a-ți~ / Pl: ~ni / E: fr énonciation, lat enunciatio, -ionis] (Înv) 1 Enunțare (1). 2 (Pcf) Anunțare.
*enunțiațiúne f. (lat. e-nuntiátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a enunța: enunțarea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enonciație sf vz enunțiațiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enonciăție sf vz enunțiațiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enunciație sf vz enunțiațiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enunciațiune sf vz enunțiațiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enunțiație sf vz enunțiațiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: enunțiațiune
enunțiațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
enonciație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enonciăție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enunciație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enunțiație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enunciațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.