2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ENUNȚ, enunțuri, s. n. 1. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. 2. (Log.) Ceea ce poate fi calificat drept adevărat sau fals. – Din enunța (derivat regresiv).
enunț sn [At: CLIMESCU, A. 246 / V: (rar) ~iu, (îvr) ~nciu / Pl: ~uri / E: drr enunța] 1 Formulare a datelor unei probleme, judecăți etc. 2 Formulă prin care se exprimă ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚ, enunțuri, s. n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunța (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
ENUNȚ, enunțuri, s. n. Formulare a datelor unei probleme; formulă prin care se enunță ceva. Tata se amuza de complicațiile nefolositoare ale unora din enunțuri și mă introducea în tainele simplificării lor. SADOVEANU, N. F. 163.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚ s.n. Formulare, enunțare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunța].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚ s. n. 1. formulare a unei idei, a unui înțeles. 2. (mat.) formulare a datelor unei probleme. (< enunța)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ENUNȚ ~uri n. 1) Propoziție care exprimă un sens; formă lingvistică de exprimare a unei judecăți. 2) mat. Formulare a datelor unei probleme cu indicarea celor ce trebuie aflate. /<fr. énoncé
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*2) enúnț, a -á v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*1) enúnț n., pl. urĭ (d. a enunța, ca și denunț d. denunța). Cuvintele pin care se enunță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚA, enunț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚA, enunț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
enoncia v vz enunța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enuncia v vz enunța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enunciu sn vz enunț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enunța vt [At: BARIȚIU, P. A. II, 711 / V: (înv) ~ția, ~ncia, enoncia / Pzi: enunț, (înv) ~țez / E: fr énoncer, lat enuntiare] 1 (C. i. idei, teorii, concluzii etc.) A expune într-o formă clară Si: a exprima, a formula Vz a numi, a spune. 2 (Îvr; pcf) A anunța.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enunția v vz enunța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enunțiu sn vz enunț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚA, enunț, vb. I. Tranz. (Cu privire la idei, teorii etc.) A formula, a exprima, a expune.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚA vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enunț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚA vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ENUNȚA enunț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
enunțà v. a exprima în termeni precizi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
enunț s. n., pl. enunțuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
enunț s. n., pl. enunțuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
enunț s. n., pl. enunțuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
enunța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enunț, 3 enunță; conj. prez. 1 sg. să enunț, 3 să enunțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
enunța (a ~) vb., ind. prez. 3 enunță
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
enunța vb., ind. prez. 1 sg. enunț, 3 sg. și pl. enunță
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ENUNȚ s. formulă. (Un ~ matematic.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ENUNȚ s. formulă. (Un ~ matematic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚA vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ENUNȚA vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. a elabora, a emite, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
enunța (enunț, enunțat), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énoncer. – Der. enunț, s. n.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ENUNȚ s. n. (< enunța < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare): comunicare întreagă, de sine stătătoare, organizată gramatical sub forma unor unități sintactice superioare (propoziții și fraze), care cuprind informații, constatări, sfaturi, îndemnuri, întrebări etc.; text care poate fi înțeles de cititori fără să se simtă nevoia unor completări și care se încheie cu un punct, cu semnul întrebării sau cu semnul exclamării. Astfel: „Nu confundați fumul cu fumurile”. (T. Mușatescu) „În suflet port tristețea planetelor ce-apun / Și-n cântece tumultul căderilor de ape”. (I. Minulescu); „De ce te frămânți așa, om bun?” (Ion Creangă); „Ajunge, Moromete!” (M. Preda). E. sunt despărțite între ele prin virgulă: („Așa-i, doamnă, murmură flăcăul” (L. Rebreanu); prin două puncte: „Primarul, văzând pecetea tactului, zice țăranului: – Ce mi-o dai mie?” (I. L. Caragiale); prin punct și virgulă: „Toporași violeți răzbăteau prin frunzele moarte; pițigoi și cintezi cântau între muguri de mesteceni” (M. Sadoveanu); prin semnul întrebării: „ – Ce a fost asta? întrebă el aprins” (I. Slavici); prin semnul exclamării: „ – Te felicit! îi zise Bologa” (L. Rebreanu). ◊ ~ lung: e. alcătuit din mai multe cuvinte sau propoziții (v. exemplele de mai sus). ◊ ~ scurt: e. alcătuit din puține cuvinte, uneori dintr-un singur cuvânt (care reprezintă răspunsul la o întrebare, prin adverbele da, ba, nu sau printr-o interjecție). Astfel: „...vă închinați ori ba? – Ba”. (C. Negruzzi); „Te mai doare nasul, puișorule? întreabă mam’mare. – Nu... răspunse Goe” (I. L. Caragiale); „- Dumneata ești român? – Da.” (L. Rebreanu); „Ce ai, nene Iorgule? Parcă ai fi supărat. – E!...” (I. Al. Brătescu-Voinești). ◊ ~ abstract: e. formulat în gând, nerostit; e. conceput într-un mod prea abstract, prea general. ◊ ~ concret (vorbit): e. conceput și exprimat, real (v. pe cele notate mai sus). ◊ ~ inteligibil: e. clar, limpede, ușor de înțeles. ◊ ~ ambiguu: e. care poate da naștere la confuzii și poate fi interpretat în mai multe feluri; enunț neclar, confuz, neinteligibil, echivoc, datorită folosirii necorespunzătoare a unor cuvinte omofone și omografe, a accentului, a topicii și a punctuației (v. exemplele de la echivoc). ◊ ~ sinonim: e. care exprimă o idee asemănătoare cu aceea exprimată de un alt enunț și are o organizare sintactică identică sau diferită de a acestuia. Astfel: „Acest brad este foarte înalt” în raport cu „Bradul acesta este foarte înalt”; „El este gata de plecare”, în raport cu „El este gata să plece”; „Am chemat un tehnician ca să-mi repare televizorul” în raport cu „Am chemat un tehnician care să-mi repare televizorul” etc. ◊ ~ omonim; e. care este format din cuvinte identice cu ale altui enunț, așezate în ordine identică cu ale acestuia, dar cu o organizare sintactică diferită. Astfel: „Venea pe nesimțite seara” (seara = substantiv subiect) în raport cu „Venea pe nesimțite seara” (seara = adverb complement circumstanțial de timp); „I-am povestit întâmplarea lui Radu” (lui Radu = substantiv în genitiv, atribut) în raport cu „I-am povestit întâmplarea lui Radu” (lui Radu = substantiv în dativ, complement indirect); „A ajuns acolo primul” (a ajuns = verb predicativ; primul = numeral subiect) în raport cu „A ajuns acolo primul” (a ajuns = verb copulativ; primul = numeral nume predicativ) etc.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
enunț, enunțurisubstantiv neutru
- 1. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Tata se amuza de complicațiile nefolositoare ale unora din enunțuri și mă introducea în tainele simplificării lor. SADOVEANU, N. F. 163. DLRLC
-
- 2. Ceea ce poate fi calificat drept adevărat sau fals. DEX '09
etimologie:
- enunța DEX '09 DEX '98 DN
enunța, enunțverb
etimologie:
- énoncer DEX '09 DEX '98 DN