entrée (cuv. fr., „intrare”) Echivalentul italienescului intrada (1; 2); în plus, termenul mai are o seamă de întrebuințări specifice pentru muzica fr.: 1. (în spectacolele muzical-teatrale din sec. 17-18). 1. Scurtă piesă lentă, în măsură* de 4/4, dar cu caracter de marș*, formată din două fraze, fiecare repetată. Întovărășea întrarea în scenă a unui personaj principal sau a unui grup de dansatori. Astfel de e. se întâlnesc în operele* lui Lully și ale succesorilor săi. J.S. Bach le-a adaptat și pentru muzica instr. (Suita în La Major pentru vl. și clavecin). 2. (în perioada premergătoare apariției operei fr.) Scenă cu cântece și dansuri în baletele* de curte sau ocazional, în comediile vorbite (ex. Burghezul gentilom de Molière cu muzica lui Lully). Aceste scene capătă treptat un caracter cvasiautonom, constituind astfel baletul cu intrări, precursorul operei-balet (v. balet). 3. (După apariția operei). Act al operei balet, având o acțiune complet independentă spre deosebire de actele unei tragedii sau comedii). II. (în muzica bisericească) Piesă pentru orgă*, improvizată* sau scrisă*, ce întovărășește intrarea oficiantului.