ENTOMOLOG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo.

ENTOMOLOG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo.

ENTOMOLOG, -Ă, entomologi, -e, s. m. și f. Persoană specializată în entomologie.

ENTOMOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în entomologie; entomologist. [Cf. it. entomologo].

ENTOMOLOG, -Ă s. m. f. specialist în entomologie; entomologist. (< it. entomologo)

ENTOMOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Persoană specializată în entomologie. /<it. entomologo, germ. Entomologe

*entomológ, -oágă s. (d. entomologie). Persoană care se ocupă de entomologie.

!entomologă (livr.)/(colocv.) entomoloagă s. f.; g.-d. art. entomologei/entomoloagei; pl. entomologe/entomoloage

entomologă (rar) s. f., g.-d. art. entomologei; pl. entomologe

entomologă s. f., g.-d. art. entomologei; pl. entomologe

entomoloagă v. entomologă

ENTOMOLOG s. entomologist.

ENTOMOLOG s. entomologist.

ENTOMO- „insecte, de insecte”. ◊ gr. entomon „insectă” > fr. entomo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. entomo-. □ ~corie (v. -corie₂), s. f., diseminare a sporilor și a semințelor prin intermediul insectelor; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (plantă sau animal) care se hrănește cu insecte; ~fagie (v. -fagie), s. f., hrănire cu insecte; ~fil (v. -fil₁), adj., s. f. pl., 1. adj., (Despre plante) La care polenizarea se realizează prin intermediul insectelor. 2. s. f. pl., Plante alogame adaptate la polenizarea cu ajutorul insectelor; ~filie (v. -filie₁), s. f., polenizare realizată prin intermediul insectelor; sin. entomogamie; ~fit (v. -fit), adj., (despre ciuperci și bacterii) care parazitează pe insecte; ~gam (v. -gam), adj., (despre flori) care este polenizat de insecte; ~gamie (v. -gamie), s. f., entomofilie*; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre fungi) care crește pe insecte; ~grafie (v. -grafie), s. f., entomologie descriptivă; ~id (v. -id), adj., cu aspect de insectă; ~lit (v. -lit₁), s. n., insectă fosilă; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în entomologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul insectelor; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci parazite ale insectelor; ~patogen (v. pato-, v. -gen₁), adj., (despre bacterii) care infectează corpul insectelor, provocîndu-le moartea; ~steg (v. -steg), adj., (despre testul forminiferelor pluriloculare) care este fusiform și înrulat în 2-3 șiruri spirale; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a insectelor; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., încrengătură de animale nevertebrate avînd scheletul segmentat și articulat.