O definiție pentru entimematic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

entimemátic adj. m., pl. entimemátici; f. sg. entimemátică, pl. entimemátice

Intrare: entimematic
entimematic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • entimematic
  • entimematicul
  • entimematicu‑
  • entimematică
  • entimematica
plural
  • entimematici
  • entimematicii
  • entimematice
  • entimematicele
genitiv-dativ singular
  • entimematic
  • entimematicului
  • entimematice
  • entimematicei
plural
  • entimematici
  • entimematicilor
  • entimematice
  • entimematicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)