9 definiții pentru enterologie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENTEROLOGIE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tractului intestinal. – Din fr. entérologie.

ENTEROLOGIE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tractului intestinal. – Din fr. entérologie.

enterologie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr entérologie] (Med) Studiul intestinului.

ENTEROLOGIE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul intestinului. [< fr. entérologie, cf. gr. enteron – intestin, logos – studiu].

ENTEROLOGIE s. f. ramură a medicinei care studiază tractul intestinal. (< fr. entérologie)

ENTEROLOGIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul tractului intestinal. /<fr. entérologie

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

enterologie s. f., art. enterologia, g.-d. enterologii, art. enterologiei

*enterologie s. f., art. enterologia, g.-d. enterologii, art. enterologiei

enterologie s. f., g.-d. art. enterologiei

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ENTERO- „intestin, tub digestiv, viscere, intestinal”. ◊ gr. enteron „maț, intestin” > fr. entero-, germ. id. it. id., engl. id. > rom. entero-.~bacter (v. -bacter), s. n., germen saprofit care trăiește în tubul digestiv al omului și al animalului; ~blast (v. -blast), s. n., endodermul primitiv după formarea mezoblastului; ~cel (v. -cel2), s. n., hernie intestinală; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție a intestinului; ~cistocel (v. cisto-, v. -cel2), s. n., hernie mixtă a intestinului și a vezicii urinare prin aceeași breșă parietală; ~cistoplastie (v. cisto-, v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de unire a unui segment exclus din intestin cu vezica urinară, pentru a-i mări capacitatea; ~cliză (v. -cliză2), s. f., spălătură intestinală; ~coc (v. -coc), s. m., streptococ izolat din materiile fecale care trăiește saprofit în intestin; ~cocemie (v. -coc, v. -emie), s. f., infecție cu aspect septicemic, provocată de streptococi din grupul D (enterococi); ~epiplocel (v. epiplo-, v. -cel2), s. n., hernie mixtă a intestinului și a epiploonului; ~gen (v. -gen1), adj., de origine intestinală; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care înregistrează motilitatea intestinală și presiunile intraintestinale; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare grafică a motilității intestinale și a presiunilor intraintestinale; ~hemoragie (v. hemo-, v. -ragie), s. f., hemoragie intestinală; ~hepatocel (v. hepato-, v. -cel2), s. n., hernie ombilicală congenitală a ficatului și a intestinului; ~hidrocel (v. hidro-1, v. -cel2), s. n., hernie intestinală a hidrocelului; ~id (v. -id), adj., enteromorf*; ~lit (v. -lit1), s. n., concrețiune minerală formată în intestin; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul tractului intestinal; ~megalie (v. -megalie), s. f., lărgire patologică a calibrului intestinal; ~mer (v. -mer), s. n., segment al tubului digestiv embrionar; ~mixoree (v. mixo-1, v. -ree), s. f., secreție exagerată de mucus intestinal; ~morf (v. -morf), adj., în formă de intestin; sin. enteroid; ~patie (v. -palie), s. f., afecțiune localizată pe intestin; ~pexie (v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a intestinului de peretele abdominal; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală în care se utilizează ca material de plastie o ansă de intestin subțire; ~plexie (v. -plexie), s. f., operație chirurgicală de unire a două segmente de intestin secționat prin intermediul unor ace elastice de fixare; ~proctie (v. -proctie), s. f., anus artificial; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., deplasare a intestinului în partea de jos a cavității abdominale; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură chirurgicală a unei plăgi intestinale; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie intestinală; ~scop (v. -scop), s. n., instrument utilizat în enteroscopie, format dintr-un tub drept și un dispozitiv de iluminat; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a intestinului cu ajutorul enteroscopului; ~spasm (v. -spasm), s. n., contracție spasmodică a intestinului; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., strîmtare patologică a intestinului; ~stomie (v. -stomie), s. f., operație chirurgicală de deschidere la piele a unei anse intestinale; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical folosit în enterotomie; ~tomie (v. tomie), s. f., incizie chirurgicală a peretelui intestinal; ~trop (v. -trop), adj., (despre toxine) care prezintă afinitate pentru intestin; ~zoar (v. -zoar), s. n., vierme sau parazit intestinal.

Intrare: enterologie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enterologie
  • enterologia
plural
genitiv-dativ singular
  • enterologii
  • enterologiei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

enterologiesubstantiv feminin

  • 1. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tractului intestinal. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.