3 definiții pentru enomanie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ENOMANIE s. f. impuls patologic de a bea vin. (< fr. oenomanie)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
enomanie s. f., g.-d. art. enomaniei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ENO- (OENO-, OINO-) „vin, vinicol”. ◊ gr. oinos „vin” > fr. oeno- și oino-, germ. ono-, it. eno-, engl. oeno- și eno- > rom. eno, oeno și oino-. □ ~fil (v. -fil1), adj., s. m., (persoană) interesată în producerea și ameliorarea vinurilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în enologie; ~logie (oenologie) (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu tehnologia producerii și conservării vinurilor; ~manie (oenomanie) (v. -manie), s. f., impuls patologic de a bea vin; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare a cantității de alcool din vinuri; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor; sin. enotehnică; ~terapie (v. terapie), s. f., utilizare a vinului în scop terapeutic.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
enomanie, enomaniisubstantiv feminin
- 1. Impuls patologic de a bea vin. MDN '00
etimologie:
- oenomanie MDN '00