7 definiții pentru enologă / oenologă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ENOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în enologie. [Scris și oenolog, var. oinolog s.m.f. / < fr. oenologue]. erată
OENOLOG s.m. și f. v. enolog.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OINOLOG s.m. și f. v. enolog.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENOLOG, -Ă s. m. f. specialist în enologie. (< fr. oenologue)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ENOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în enologie. /<fr. oenologue
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
enologă s. f., pl. enologe
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
enologă s. f., pl. enologe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ENO- (OENO-, OINO-) „vin, vinicol”. ◊ gr. oinos „vin” > fr. oeno- și oino-, germ. ono-, it. eno-, engl. oeno- și eno- > rom. eno, oeno și oino-. □ ~fil (v. -fil1), adj., s. m., (persoană) interesată în producerea și ameliorarea vinurilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în enologie; ~logie (oenologie) (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu tehnologia producerii și conservării vinurilor; ~manie (oenomanie) (v. -manie), s. f., impuls patologic de a bea vin; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare a cantității de alcool din vinuri; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor; sin. enotehnică; ~terapie (v. terapie), s. f., utilizare a vinului în scop terapeutic.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: oe-no-
- pronunție: enologă
substantiv feminin (F6) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F6) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
enolog, enologi / oenolog, oenologisubstantiv masculin enologă, enologe / oenologă, oenologesubstantiv feminin
- 1. Specialist în enologie. DEX '09 DN
etimologie:
- oenologue DEX '09 DN