enervație sf [At: ANTONESCU, D. / V: ~iune, (înv) ~vățiune / Pl: ~ii / E: fr énervation, (1), cf lat enervatio, -onis] 1 (Îvr) Epuizare. 2 (Med) Ablațiune sau secționare a unui nerv sau a unui grup de nervi.

ENERVAȚIE s.f. (Med.) Ablațiune sau secționare a unui nerv sau a unui grup de nervi. [< fr. énervation].

ENERVAȚIE s. f. ablațiune sau secționare a unui nerv, a unui grup de nervi ori a unui ganglion nervos. (< fr. énervation, lat. enervatio)

enervațiune sf vz enervație

enervățiune sf vz enervație

*enervațiúne f. (lat. enervátio, -ónis). Slăbirea nervilor. Fig. Perderea răbdăriĭ, iritare. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

enervație s. f., g.-d. art. enervației