7 definiții pentru eneacord

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eneacord sn [At: CERNE, D. M. / P: ~ne-a~ / Pl: ~uri / E: fr ennéacord] Liră cu nouă coarde folosită de vechii greci.

ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéacorde.

ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pron. -ne-a-] – Din fr. ennéacorde.

ENEACÓRD s.n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéacorde, cf. gr. ennea – nouă, lat. corda – coardă].

ENEACÓRD s. n. liră cu nouă coarde, la vechii greci. (< fr. ennéacorde)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eneacórd s. n. (sil. -ne-a-)

Intrare: eneacord
  • silabație: -ne-a-
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eneacord
  • eneacordul
  • eneacordu‑
plural
  • eneacorduri
  • eneacordurile
genitiv-dativ singular
  • eneacord
  • eneacordului
plural
  • eneacorduri
  • eneacordurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)