ENDOSMOZĂ s. f. Pătrundere a unui fluid prin osmoză, în spațiul mărginit de o membrană semipermeabilă. – Din fr. endosmose.

endosmoză sf [At: MARIN, F. 360/1 / V: (înv) endosmos sn / E: fr endosmose] (Îoc exosmoză) Proces osmotic de trecere a unui fluid printr-o membrană din mediul exterior acesteia spre interior.

ENDOSMOZĂ s. f. Fenomen de trecere a unui fluid printr-o membrană din mediul exterior acesteia spre interior. – Din fr. endosmose.

ENDOSMOZĂ s. f. Fenomen de trecere a unei substanțe lichide printr-o membrană, din mediul exterior membranei în cel mărginit de aceasta (adesea sub influența unei diferențe de potențial electric între cele două fețe ale membranei).

ENDOSMOZĂ s.f. (Fiz.) Fenomenul de trecere a unui lichid printr-o membrană din mediul exterior acesteia în spațiul mărginit de ea. [< fr. endosmose, cf. gr. endon – înăuntru, osmos – împingere].

ENDOSMOZĂ s. f. trecere a unui lichid printr-o membrană din exterior în spațiul mărginit de ea. (< fr. endosmose)

endosmoză f. Fiz. curent ce se stabilește din afară înăuntru între două lichide de natură diferită și separate printr’o membrană.

*endosmóză f., pl. e (vgr. éndon, înăuntru, și osmoză). Fig. Curent care se stabilește de afară înăuntru între doŭă lichide de densitățĭ diferite separate pintr’o membrană foarte supțire. V. exosmoză.

endosmos sn vz endosmoză

!endosmoză (desp. en-dos-/end-os-) s. f., g.-d. art. endosmozei; pl. endosmoze

!endosmoză (en-dos-/end-os-) s. f., g.-d. art. endosmozei

endosmoză s. f. (sil. mf. end-), g.-d. art. endosmozei

endosmoză, -ze.

Endosmoză ≠ exosmoză