ENDOCINEMATOGRAFIE s. f. (med.) tehnica înregistrării și reproducerii imaginilor din interiorul corpului. (< engl. endocinematography, fr. endociné matographie)

endocinematografie s. f. (med.) Înregistrare cinematografică a imaginilor din interiorul unui corp ◊ „Endoscoapele moderne, utilate cu lămpi electronice care furnizează o lumină foarte intensă, îngăduie endofotografierea în culori, obținându-se imagini care redau cu multă fidelitate și finețe porțiunea studiată. Alt pas înainte s-a realizat prin introducerea endocinematografiei, obținându-se secvențe de 16 imagini pe secundă, pe filme de 816 mm.” Sc. 4 I 64 p. 2; v. și endoteleviziune (din engl. endocinematography, fr. endocinématographie; DTN 1974)

endocinematografie s. f., g.-d. art. endocinematografiei