ENCLAVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Teritoriu de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea graniței dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. 3. Situare geografică a unui stat sau teritoriu înconjurat total de spațiul altui stat. – Din fr. enclave.

enclavă sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~ve / E: fr enclave] 1 Domeniu înconjurat din toate părțile de terenuri aparținând altui proprietar și care nu are acces independent. 2 Localitate, stat, înconjurat de teritoriul unui alt stat. 3 (Pex) Grup de populație străină izolat în mijlocul masei autohtone. 4 (Glg) Nume dat fragmentelor de roci înglobate în masa rocilor eruptive Cf incluziune.

ENCLAVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Grup de populație străină izolată în mijlocul populației indigene. – Din fr. enclave.

ENCLAVĂ, enclave, s. f. Termen generic pentru fragmentele de roci înglobate în masa rocilor eruptive.

ENCLAVĂ s.f. 1. Fragment de rocă de altă natură înglobat în masa unei roci eruptive. 2. Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene. 3. Teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. [Var. anclavă s.f. / < fr. enclave].

ENCLAVĂ s. f. 1. fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive. 2. grup de populație străină, izolat în mijlocul masei indigene. 3. stat care nu are ieșire la mare. 4. teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. (< fr. enclave)

ENCLAVĂ ~e f. 1) Fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive. 2) Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene. [G.-D. enclavei; Sil. en-cla-] /<fr. enclave

ANCLAVĂ s. f. v. enclavă.

anclavă sf [At: DEX² / Pl: ~ve / E: fr enclave] (Glg) Fragment de rocă variată, înglobat în masa unui corp de roci emptive.

ANCLAVĂ, anclave, s. f. Fragment de rocă variată, înglobat în masa unui corp de roci eruptive. – Din fr. enclave.

ANCLAVĂ s.f. v. enclavă.

enclavă s. f., g.-d. art. enclavei; pl. enclave

enclavă s. f., g.-d. art. enclavei; pl. enclave

enclavă s. f., g.-d. art. enclavei; pl. enclave

ENCLÁVĂ (< fr., germ.) s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Terit. de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea unei granițe dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. Același terit. este socotit e. de statul care îl înconjură spațial, dar de care nu aparține, și, în același timp, de statul sub jurisdicția căruia se află. În prezent sunt pe glob c. 250 de e., mai mult de 200 aflându-se la granița dintre India și Bangladesh și 38 la granița dintre Belgia și Olanda. 3. Situare geografică a unui stat sau terit. înconjurat total de spațiul altui stat. Ex.: Lesotho (e. în Republica Africa de Sus), San Marino (e. în terit. italian), Brunei (e. în Federația Malaysia), Cabinda (e. a Angolei în Rep. Zair).

ANCLÁVĂ s. f. Fragment dintr-o rocă preexistentă prins în magmă și rămas ca atare în roca ce ia naștere prin consolidarea acesteia. Pot fi xenolite (cînd fragmentele provin din roci străine rocii gazdă) și autolite (cînd fragmentele provin din roci consolidate anterior din aceeași magmă).