7 definiții pentru encaustic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique.
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
encaustic, ~ă [At: LM / A și: encaustic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr encaustique] 1 sf (rar, sn) Procedeu de pictură, folosit în special în Antichitate, care constă în diluarea culorilor cu ceară topită. 2 sm Preparat pe bază de ceară folosit mai ales la impregnarea sculpturilor de marmură sau de ipsos, pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. 3 sf (Rar) Ceară pentru parchet. 4 a Care se referă la encaustică (1). 5 a Care aparține encausticii (1). corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENCAÚSTIC, -Ă I. adj. care ține de encaustică, specific encausticii. II. s. f. (ant.) procedeu de pictură făcută cu culori diluate în ceară topită. III. s. m. 1. preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. 2. pictor în encaustică. (< fr. encuastique, lat. encaustica, gr. enkaustike)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*encaústic și -áŭstic, -ă adj. (vgr. egkaustikós, d. égkaustos, pictat pin ardere, lucrat cu smalț, égkauston, un fel de cerneală [de unde și it. inchiostro, fr. encre, engl. ink, cerneală]. V. caustic). Relativ la pictura encaustică. S. f. La ceĭ vechĭ, arta de a picta pin foc orĭ cu colorĭ topite în ceară. Astăzĭ, o substanță cu care se împregnează statuele de marmură și de gips ca să fie maĭ netede și apărate de umezeală. Altă substanță făcută din ceară și esență de terebentină și care servește la ceruirea parchetelor și mobilelor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENCAÚSTICĂ s.f.[1] (Ant.) Pictură făcută cu culori diluate în ceară. // s.m. Preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. [Pron. -ca-us-. / < fr. encaustique, cf. gr. enkaustike < enkaiein – a arde].
- Lipsește forma de masculin pentru sensul al doilea. — gall
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
encaustic s. m., pl. encaustici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
encaústic s. m., pl. encaústici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
encaustic, encausticisubstantiv masculin
- 1. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- encaustique DEX '09 DEX '98 MDN '00