8 definiții pentru enantem
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ENANTEM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème.
ENANTEM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
enantem sn [At: ENC. ROM. / Pl: (rar) ~e / E: fr énanthème] Erupție care apare pe piele[1] în unele boli contagioase ca rujeola, scarlatina etc.
- Enantemul – εν (înăuntru) + ανθί, άνθος (floare) – este erupția pe mucoase, nu pe piele. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENANTEM s.n. (op. exantem) Erupție apărută pe fața interioară a unei cavități anatomice. [< fr. énanthème, cf. gr. en – în, anthein – a înflori].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENANTEM s. n. erupție pe mucoase în unele boli contagioase. (< fr. énanthème)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ENANTEM ~e n. Erupție apărută pe mucoase, provocată de unele boli contagioase. /<fr. énantheme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
enantem s. n., pl. enanteme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
enantem s. n., pl. enanteme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
enantem s. n., pl. enanteme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
enantem, enantemesubstantiv neutru
- 1. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- énanthème DEX '09 DEX '98 DN