enalagă sf [At: EUSTATEVICI, GR. RUM. 106/12 / V: (înv) ~aghi, (îvr) ~agiu sn / Pl: (rar) ~age / E: fr énallage, ngr εναλαγή] Figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu altul, în utilizarea unei forme gramaticale în locul alteia, a unui substantiv comun în locul unui substantiv propriu etc.