6 definiții pentru empetrum

VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

vuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóri

VUIETOÁRE s. (BOT.; Empetrum nigrum) (reg.) bobiță, poama-momiței.

VUIETOÁRE ~óri f. Arbust de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze persistente, cu flori mici și cu fructe negre, comestibile, în formă de bobițe. /a vui + suf. ~toare


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMPETRUM L., VUIETOARE, fam. Empetraceae. Gen originar din regiuni arctice și subarctice, cca 5 specii, tufe pitice, perene, întinse pe sol, liniare. Flori foarte mici, nesemnificative, dioice, la subsuoara frunzelor. Fruct, bacă cu cca 9 semințe. Folosir e. în parcuri, în apropierea apelor (mlaștini), formează covoare.

Empetrum nigrum L. Arbust scund, permanent verde. Înflorește primăvara-vara. Flori mici, roz, sesile (pe tip 3: 3 sepale rotunjite, concave, 3 petale roz,: 3 stamine) dispuse solitar la subsuoara frunzelor. Fructe negre, lucioase, comestibile (cca 5 mm diametru) cu suc purpuriu. Frunze alterne, liniare, 4-6 mm lungime, îndepărtate, încovoiate, pieloase, cu peri glanduloși pe margine, verzi-închis, pe partea inferioară cu o dungă albă. Pețiol scurt. Tulpină repentă, foarte ramificată (ramificațiile ascendente pînă la 25 cm înălțime), lujerii, ia început, sînt glanduloși.

Intrare: empetrum
empetrum