10 definiții pentru emotiv

EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif.

EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif.

EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție. Factor emotiv. Tulburare emotivă.Accentul emotiv cade, așadar, pe ultima propoziție din perioada întîi. L. ROM. 1953, nr. 3, 66. 2. Care se emoționează ușor, care e stăpînit ușor de emoții; sensibil, impresionabil. Fire emotivă.

emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve

emotív adj. m., pl. emotívi; f. sg. emotívă, pl. emotíve

EMOTÍV adj. 1. impresionabil, sensibil, simțitor. (Fire ~; om ~.) 2. v. afectiv.

EMOTÍV, -Ă adj. 1. Referitor la emoție, de emoție. 2. Ușor emoționabil; impresionabil. [< fr. émotif, it. emotivo].

EMOTÍV, -Ă I. adj. referitor la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. II. adj., s. m. f. (om) care se emoționează ușor; impresionabil. (< fr. émotif, it. emotivo)

EMOTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de emoții; propriu emoțiilor; emoțional. Stare ~ă. 2) (despre persoane) Care poate fi emoționat cu ușurință; predispus la emoții; impresionabil. /<fr. émotif


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMOTÍV adj. 1. impresionabil, sensibil, simțitor. (Fire ~; om ~.) 2. afectiv, emoțional. (Stare ~; proces ~.)

Intrare: emotiv
emotiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emotiv emotivul emoti emotiva
plural emotivi emotivii emotive emotivele
genitiv-dativ singular emotiv emotivului emotive emotivei
plural emotivi emotivilor emotive emotivelor
vocativ singular
plural