3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré.

emigrat, ~ă [At: HELIADE, O. II 408 / Pl: ~ați, ~e / E: emigra] 1 smf Emigrant (1) Si: refugiat. 2 smfa Migrator.

EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – Din fr. émigré.

EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f. Persoană care a plecat din patria sa și s-a stabilit într-o țară străină, forțat de anumite împrejurări politice, economice etc.; expatriat. A călcat legea, forțînd ușa închisorii, în calitatea de membru al comitetului, ca să ajute un emigrat. CAMIL PETRESCU, T. II 583. În... această societate de emigrați și de localnici, două persoane numai îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.

EMIGRÁT, -Ă s.m. și f. Emigrant. [Cf. fr. émigré].

EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.

emigra vi [At: ASACHI, L. 21/20 / Pzi: ~rez / E: fr émigrer, lat emigrare] 1 (D. oameni sau colectivități umane) A pleca din țara de origine și a se stabili definitiv sau temporar în alta, forțat de împrejurări sociale, politice, economice etc. Si: a se expatria Cf a bejenări, a imigra, a migra (1), a pribegi, a se refugia, (înv) a bejeni. 2 (Rar) A migra (2).

EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.

EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili pentru un timp mai îndelungat sau pentru totdeauna în altă țară, adesea forțat de anumite împrejurări politice, economice etc.; a se expatria. V. băjeni, băjenări.

EMIGRÁ vb. I. intr. A-și părăsi locul de baștină, țara, pentru a se stabili în altă țară. [< fr. émigrer, it., lat. emigrare < lat. ex – afară, migrare – a se duce].

EMIGRÁ vb. intr. a părăsi propria țară pentru a se stabili definitiv într-o țară străină; a se expatria. (< fr. émigrer, lat. emigrare)

A EMIGRÁ ~éz intranz. A părăsi patria pentru a se stabili în altă țară; a se expatria. [Sil. e-mi-gra] /<fr. émigrer, lat. emigrare

emigrà v. 1. a-și părăsi țara și a se așeza într’alta; 2. se zice de păsările care schimbă locul după climă: rândunelele emigrează în Septemvrie.

*emigréz v. intr. (lat. é-migro, -áre). Părăsesc o țară ca să mă stabilesc în alta: a emigra din Eŭropa în America.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte

emigrát s. m., adj. m. (sil. -grat), pl. emigráți; f. sg. emigrátă, pl. emigráte

emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză

emigrá (a pleca din patrie și a se stabili în altă țară) vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. emigréz, 3 sg. și pl. emigreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMIGRÁ vb. a se expatria, a pribegi, (înv. și livr.) a se desțăra, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.)

EMIGRA vb. a se expatria, a pribegi, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.)

arată toate definițiile

Intrare: emigrat (adj.)
emigrat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: e-mi-grat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emigrat
  • emigratul
  • emigratu‑
  • emigra
  • emigrata
plural
  • emigrați
  • emigrații
  • emigrate
  • emigratele
genitiv-dativ singular
  • emigrat
  • emigratului
  • emigrate
  • emigratei
plural
  • emigrați
  • emigraților
  • emigrate
  • emigratelor
vocativ singular
plural
Intrare: emigrat (s.m.)
  • silabație: e-mi-grat info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emigrat
  • emigratul
  • emigratu‑
plural
  • emigrați
  • emigrații
genitiv-dativ singular
  • emigrat
  • emigratului
plural
  • emigrați
  • emigraților
vocativ singular
  • emigratule
  • emigrate
plural
  • emigraților
Intrare: emigra
  • silabație: e-mi-gra info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • emigra
  • emigrare
  • emigrat
  • emigratu‑
  • emigrând
  • emigrându‑
singular plural
  • emigrea
  • emigrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • emigrez
(să)
  • emigrez
  • emigram
  • emigrai
  • emigrasem
a II-a (tu)
  • emigrezi
(să)
  • emigrezi
  • emigrai
  • emigrași
  • emigraseși
a III-a (el, ea)
  • emigrea
(să)
  • emigreze
  • emigra
  • emigră
  • emigrase
plural I (noi)
  • emigrăm
(să)
  • emigrăm
  • emigram
  • emigrarăm
  • emigraserăm
  • emigrasem
a II-a (voi)
  • emigrați
(să)
  • emigrați
  • emigrați
  • emigrarăți
  • emigraserăți
  • emigraseți
a III-a (ei, ele)
  • emigrea
(să)
  • emigreze
  • emigrau
  • emigra
  • emigraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

emigrat, -ă emigrată

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • A călcat legea, forțînd ușa închisorii, în calitatea de membru al comitetului, ca să ajute un emigrat. CAMIL PETRESCU, T. II 583.
      surse: DLRLC
    • În... această societate de emigrați și de localnici, două persoane numai îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.
      surse: DLRLC

etimologie:

emigra

  • 1. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: expatria

etimologie: