2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (5)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMIGRARE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra.
EMIGRARE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
emigrare sf [At: STAMATI, D. 86 / Pl: ~rări / E: emigra] 1 Plecare din țara de origine și stabilire în alta Si: emigrație (1) Cf emigra (1). 2 Migrație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMIGRARE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere. Din cauza situației rele, are loc, către 1900, o masivă emigrare din Transilvania, mai ales din rîndurile țărănimii sărace. IST. R.P.R. 436.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMIGRARE s.f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei. [< emigra].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMIGRA, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
emigra vi [At: ASACHI, L. 21/20 / Pzi: ~rez / E: fr émigrer, lat emigrare] 1 (D. oameni sau colectivități umane) A pleca din țara de origine și a se stabili definitiv sau temporar în alta, forțat de împrejurări sociale, politice, economice etc. Si: a se expatria Cf a bejenări, a imigra, a migra (1), a pribegi, a se refugia, (înv) a bejeni. 2 (Rar) A migra (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMIGRA, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
EMIGRA, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili pentru un timp mai îndelungat sau pentru totdeauna în altă țară, adesea forțat de anumite împrejurări politice, economice etc.; a se expatria. V. băjeni, băjenări.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMIGRA vb. I. intr. A-și părăsi locul de baștină, țara, pentru a se stabili în altă țară. [< fr. émigrer, it., lat. emigrare < lat. ex – afară, migrare – a se duce].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMIGRA vb. intr. a părăsi propria țară pentru a se stabili definitiv într-o țară străină; a se expatria. (< fr. émigrer, lat. emigrare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A EMIGRA ~ez intranz. A părăsi patria pentru a se stabili în altă țară; a se expatria. [Sil. e-mi-gra] /<fr. émigrer, lat. emigrare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
emigrà v. 1. a-și părăsi țara și a se așeza într’alta; 2. se zice de păsările care schimbă locul după climă: rândunelele emigrează în Septemvrie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*emigrațiúne f. (lat. emigrátio, -ónis). Acțiunea de a emigra. Migrațiune a animalelor. Fuga nobililor din Francia în timpu mariĭ revoluțiunĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*emigréz v. intr. (lat. é-migro, -áre). Părăsesc o țară ca să mă stabilesc în alta: a emigra din Eŭropa în America.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emigrare (expatriere) (desp. -mi-gra-) s. f., g.-d. art. emigrării; pl. emigrări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emigrare (expatriere) (-mi-gra-) s. f., g.-d. art. emigrării; pl. emigrări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emigrare s. f. → migrare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
emigra (a ~) (a se expatria) (desp. -mi-gra) vb., ind. prez. 1 sg. emigrez, 3 emigrează; conj. prez. 1 sg. să emigrez, 3 să emigreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emigra (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigrează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emigra (a pleca din patrie și a se stabili în altă țară) vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. emigrez, 3 sg. și pl. emigrează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EMIGRARE s. emigrație, expatriere, pribegie, (înv. și livr.) desțărare, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EMIGRARE s. emigrație, expatriere, pribegie, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMIGRA vb. a se expatria, a pribegi, (înv. și livr.) a se desțăra, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EMIGRA vb. a se expatria, a pribegi, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A emigra ≠ a se repatria
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
emigra, emigrez v. i. (deț.) a evada.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: e-mi-gra
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
emigrare, emigrărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: emigrație expatriere
- Din cauza situației rele, are loc, către 1900, o masivă emigrare din Transilvania, mai ales din rîndurile țărănimii sărace. IST. R.P.R. 436. DLRLC
-
etimologie:
- emigra DEX '09 DEX '98 DN
emigra, emigrezverb
- 1. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. DEX '09 DLRLC DNsinonime: expatria
etimologie:
- émigrer DEX '09 DEX '98 DN
- emigrare DEX '09 DEX '98 DN